Consensul negativ

În politica noastră nu mai avem un consens pozitiv, dar avem unul negativ: să facem cât mai lent autostrăzile și cu cheltuieli cât mai mari!

Și lentoarea și risipa sunt garantate prin legi, mai ales prin legea achizițiilor publice.

Cea mai clară dovadă că programul de guvernare Dragnea – PSD n-a fost unul pro-dezvoltare, ci unul pro-consum a constat în faptul că, deși s-a vorbit de ajustările necesare la legea achizițiilor, nu s-a făcut nici un pas concret spre modificarea acestui cadru legislativ.

Nu s-a făcut nimic în acest sens nici în guvernările anterioare.

Nu există nici între prioritățile guvernului ce se pregătește să urmeze pesediștilor un punct cu privire la legislația care permite amânări peste amânări în concretizarea unui program național de construire a autostrăzilor.

Cine câștigă de pe urma acestui șantier fără sfârșit? Câteva case de avocatură. Câteva firme ce elaborează studii de fezabilitate. Câțiva funcționari șpăguiți să scrie cu dedicație caiete de sarcini.

De ce convine tuturor partidelor acest status quo? Din pricina donațiilor și sponsorizărilor care vin de la casele de avocatură și de la firmele ce fac studii de fezabilitate. Mult mai mult bănet vine de aici decât ar veni de la firmele constructoare propriu-zise.

Trei sferturi din corupția politică de la noi sunt originate în lăcomia financiară a partidelor și în cheltuielile lor de „producție”.

Niciodată DNA n-a urmărit firele acestei corupții. Niciodată vreo comisie parlamentară n-a cercetat umflarea contractelor din interiorul vreunui contract de construire a vreunui tronson de autostradă.

Consensul acesta n-a necesitat negocieri la vreo masă verde secretă. El s-a consolidat în practica permisă de legile care au fost scrise tocmai ca să permită acest consens.