Cei intuitivi (nu sunt mulţi) zic: acum, buzunarul meu râde, iar mintea mea plânge. E vorba de faptul că, în cele din urmă, Guvernul ar putea fi obligat să crească pensiile aşa cum scrie în lege (cu 40 la sută). Mintea intuitivului înţelege că, mai apoi, va fi necesar să fie mărite diferite taxe şi impozite, başca faptul că va creşte inflaţia, care va topi noua putere de cumpărare a pensionarilor.
Dar felul în care pandemia îi selectează pe intuitivi e mult mai important. Acum are loc o separare a apelor. Intuitivii văd în clar exagerările din jocurile pandemice pentru că pot gândi cu mintea lor. Non-intuitivii îngroaşă rândurile conformiştilor panicaţi. Ei sunt tovarăşi de drum ai celor din Comitetul Pandemic Mondial. Intuitivii sunt, azi, marginalizaţi. Rar li se aude vocea în media mainstream.
O minte frumoasă, bogat intuitivă, are actriţa Carmen Tănase. La ea mă gândesc când spun că acum are loc în lume o separare a apelor. Astfel de minţi, pe malul postpandemic, dacă va exista acest mal, au a fi repere cu privire la relevanţa liberului-arbitru: puterea de a gândi cu capul tău în siajul inimii tale.
La Carmen Tănase, într-un interviu, am auzit această expresie: să aprindem liberul-arbitru! Superbă expresie!
Uşor de zis. Greu de făcut. E o mare ipocrizie credinţa că libertatea ar fi grija principală a omenirii. Nu este. Principala grijă a omenirii ţine de simţul securităţii. De aceea a putut panica indusă prin COVID-19 să facă prăpădul pe care l-a făcut în obişnuinţele noastre cotidiene. Nu e larg răspândit liberul-arbitru în sensul în care este el liber-arbitru: a gândi cu capul tău în siajul inimii tale.
A gândi cu capul tău… Cum să o faci dacă nu ai informare suficientă? Cum să o faci dacă în capul tău gândeşte doar inima? Wishfull thinking, acesta e cel mai răspândit mod de a gândi. Dar vedem limpede cât de uşor îi putem distinge, azi, pe intuitivi. În ei, liberul-arbitru este aprins. Dacă am mai vedea o Carmen Tănase (cu siguranţă există astfel de minţi în toate mediile acolo unde IQ-ul sufletesc este peste medie), ne-am da seama ce au în comun astfel de inteligenţe: nu-şi pot lăsa inima în seama Geniului Minciunii. Cum îl recunosc? Micile minciunele le recunoaştem cu toţii. Geniul Minciunii este ca o fiinţă invizibilă. Dacă eşti intuitiv, o simţi ca pe un fior negru.
Da, trăim, în invizibilul acestor vremuri, o separare majoră a apelor. Intuitivii devin din ce în ce mai activi. Nu seamănă unul cu altul, dar au în comun fiorul negru produs de Minciună. Unii habar nu au să se exprime şi ar fi mai bine dacă ar păstra tăcerea. Rostirea strâmbă nu face decât să întărâte minciuna.
Chiar dacă este capabilă de exprimări nuanţate, intuiţia lui Carmen Tănase a mărturisit recent că a înţeles ce pericol ar fi să vorbeşti în public tot ceea ce vorbeşti între prieteni. Ce ne spune această prudenţă? Nouă, celor mai în vârstă, ne vorbeşte despre un trecut pe care îl credeam încheiat. Atunci nu era aprins destul liber-arbitru. Să fie acum chiar şi mai puţin?
Da, Ioan Buduca, dar intuitia este totusi ceva vag.
Poate cuvantul inteligenta ar fi mai potrivit, deoarece are de a face cu abilitatea de a VEDEA printre randuri, „intelligere” din latina, adica intre ceea ce este, faptul, si eticheta verbala ce pretinde ca il rezuma(un spatiu psihologic imposibil de acoperit).
Limba romana este singura limba romanica ce asociaza inteligenta cu intelegerea, prin verbul a intelege!