El e, frate! Să mori de inimă și alta nu! Colonelul Vladimir Kolkov de la GRU e aproximativ stupefiat. Stă la o bere pe Terasa Mareșal din Viena, bea o bere cu omologul său din DST, Jean Valjean, colonel și el, de pe vremea Contelui de Marenches. E și Joe Attila, maior în serviciile secrete maghiare, Attila care s-a ocupat de fuga lui Nikola Gruevski din Macedonia. Mai sunt și niște ofițeri din MOSSAD, din BND, WEX, IDO, SSR, RST, MI6, CIA, FSB, etc. Toți pe deplin stupefiați, contrariați, amuzați sau speriați.
Adică vrei să spui că Împăratul Spaniei l-a preferat tocmai pe el? Așa vreau să spun. Dar și Împăratul Angliei l-a preferat, spune, cu o voce plângăcioasă, un spion mic și chel. L-au preferat toți împărații din Europa. Și a primit acordul tuturor împăraților din Asia, din America, din Africa și din Australia. V-am spus eu că e un barosan. Auzi, dar el n-a scris cumva romanul acela, Jazzonia?! Ce roman? Omul ăsta a luptat împotriva serviciilor extraterestre venusiene, nu e scriitor. Dar n-a fondat el primul partid digital din lume?
Care partid? Omul ăsta a luptat împotriva serviciilor secrete marțiene, nu e politician. Dar nu e el fondatorul Waved Philosophy? Care Waved Philosophy? Omul ăsta a luptat împotriva serviciilor secrete saturniene. Adică vrei să spui că în timp ce noi ne luptam între noi el se lupta cu toate serviciile secrete extraterestre? Cam așa ceva. Și se așterne din nou o tăcere grea, cum să înțelegi astfel de tevaturi siderale?! Și adică de ce toate partidele politice din lume ar fi de acord ca omul ăsta să conducă Serviciile Secrete Europene? Și, poate, mâine, poimâine o să conducă toate serviciile secrete din lume.
Păi dacă s-a luptat el cu serviciile secrete de pe pe planeta Uranus! Și de pe planeta Nibiru! Și de pe planeta Agobosta! Cam așa se dădeau ei de ceasul morții referindu-se la mine, se înțelege. Uite-mă în pozeul de mai sus. Eu sunt. Credeai că nu sunt eu? Mă faci să râd. Pesediștii, peneliștii, pedeliștii tremură de frică, useriștii la fel. De ce? Păi dacă eu sunt noul Director al Serviciilor Secrete Europene, acum, în anul de grație 5982, ce crezi că se va întâmpla cu ei? Războiul serviciilor secrete galactice e nesfârşit. Nu are nume. Nu-l vezi. Am luptat în acest război. Lupt şi astăzi. Nu e pentru copii războiul ăsta. Nici oamenii mari nu-l înţeleg.
Îl pot duce numai profesioniştii. E un război al nervilor, al tăcutului, al ideilor şi acţiunilor-fulger. Nu dormi în acest război. Cele mai multe lupte se desfăşoară în crepuscul. În crepuscul simţurile sunt fie ascuţite fie boante, difuze. Şi atunci eşti mort. Nu e un război pentru marile armate dar şi marile armate se află pe fronturile lui. Profesioniştii războiului serviciilor secrete nu au chip. Ei se văluresc unii-ntr-alţii atât de rapid încât nu-i mai poţi deosebi. Să nu ne îmbătăm cu apă rece! Nu e loc pentru toată lumea pe piaţă! Te-a atacat careva? OK! Atacă-l şi scufundă-l! Scoate-l din oceanul imaginarului public.
Pune-i balast în cont şi trimite-l la fund să se giugiulească bine de tot caracatiţele şi peştii electrici cu el. Să nu fim copii! Afacerile sunt afaceri, războaiele sunt războaie adevărate! Cum ataci şi scufunzi un dușman? Asta o să înveţi aici, sub directoratul secretos al lui Ovidiu Bufnilă. Dacă eşti slab de înger, şterge-o! Războiul serviciilor secrete nu e pentru copii. Cei mai duri dintre cei mai duri oameni de afaceri, oameni politici, generali de generali sunt în pantaloni scurţi în faţa unui profesionist ASA. Nu te îmbăta cu apă rece!
Când un profesionist ASA pune la punct un război în lumea serviciilor secrete ceea ce trebuie să se întâmple se va întâmpla.
