Câte metafore politice! E plin ochi, peste tot! Metamorfoză politică plină de perversitate, ce să mai vorbim! Metamorfoza nu este nici pe departe o metamorfoză de sorginte clasică aşa cum nici modernitatea nu este modernitate ea neexistând ca atare, inchiziţia de exemplu, fiind în dreptul ei legitim de a se revendica a fi drept modernă în corpul istoriei sale, morala sau etica neavând cu nimic de-a face cu instrucţiunile enciclopedice care consumă istoria într-o manieră apocaliptică.
Metamorfoza vorbeşte despre întemeierea lucrului cel nou printr-un exerciţiu de simultaneitate, printr-o dizolvare de sens, chemând fiinţa nu să se adauge ei înseşi ci să instrumenteze construcţia unui altcumva. Un altfel de lucru se revendică a fi metamorfoza care nu e ca şi cum ar fi un continuum rupt pentru că fractura nu este între două corpuri rigide şi nici nu trasează o iluzorie graniţă între real şi imaginar.
Ai zice că, de exemplu, Kafka întemeiază lucrul cel nou dar nu o face el prima oară aşa cum nici Sufules din Gambeea nu o face el dintâi. Platon şi Aristotel se revendică a fi poate întemeietori deşi filozofii desueţi şi culturalii de toate speciile înţeleg să-i revendice a fi identitar deosebiţi când, de fapt, ei doi sunt simultaneitatea în toată splendoarea ei dar nu ca şi cum s-ar adăuga unul altuia sau ca şi cum s-ar deriva dintr-un prim sens, ei nefiind sclavii axei de continuum pe care culturalii de toate speciile, autodidacţi sau academizaţi cu surle şi tobe, o obligă să se verticalizeze spre chemarea din sens a revoluţiilor, a postmodernismului, a loviturilor de stat, a falsei morţii Creatorului înfierând orizontalizarea pornită şi ea himeric să înfulece travaliul fiinţării.
Conjuncția copulativă „și” este înfierată astăzi pe toate blogurile oficiale. Ai spus un „și” neinspirat? Te-au săltat imediat. Asta e, gata cu conjuncția copulativă. De unde oare s-a stârnit tevatura asta? Cine mai știe. Filofteia a zis că din cauza unui astronom tembel s-ar fi pornit prigoana gramaticală geostrategică. Americanii au găsit astfel o strașnică lovitură împotriva rușilor. Românii în schimb trag ponoasele. Așa că poți tu să dai cu tunul, nu mai găsești conjuncția copulativă în acest ficțional extrem de inteligent.
Conjucția copulativă o să fie acum precum băuturile spirtoase din Epoca Jazzului. Înțelegi?! Vezi, ai grijă ce zici, cum zici. DNA te ia pe sus cât ai zice pește. Academia tace mâlc, nu se bagă. Uniunea Scriitorilor parcă doarme în papuci. Dacă dai o conjuncție copulativă pe sub mână, te-ai ars. Așa că, uite, cam într-un an, dispar corupții, pardon, conjuncții din România. Să nu te aud că DNA ar fi noua poliție politică, se aude?!
Vezi ce spui, vezi ce conjuncție ai de gând să lași slobodă prin lume. Nu te mai sforța, e scoasă din dicționare, a dispărut de pe Google. Sigur că acum funcționarul public nu mai poate fi corupt, pardon, conjunct. Conjunct? Poate vrei să zici conjuns! DNA are urechi peste tot. Ochii lui sunt vigilenți. Ia stai jos acilea, să-ți zic. Nu înțelegi care e jocul? Care e mașinațiunea, nenicule, ce spui? Mișmașul, potlogăria, să vezi tu acum. Marea Finanță Mondială folosește DNA ca armă împotriva gramaticilor liberale. Poți să înțelegi ceva? Nu poți.
Nici nu trebuie. Hai, scoală-te, a sunat ceasul, ia tramvaiul, bagă-ți fundul în metrou, la muncă! La hâială cu tine nenicule, lasă balivernele, lasă iscodelile. Cum, Pache? Vrei o autorizație de la primărie? Păi, vezi, să nu te duci cu conjuncția copulativă în sacoșă că te bagă ăștia la bulău. Păi vezi, când îți spun, nenicule, vezi tu!? Astronomul ăla nu era el chiar tembel. Știi că era român? Păi da. Avem minte, mă!
