Una dintre marile manipulări la care suntem supuși cu „ajutorul” informațiilor oficiale este rata anuala a inflației, situată azi la o zecime de punct de 16%. Chiar și analiștii economici oficiali, care au comentat căldicel știrea, au arătat că, fără intervenția guvernului în plafonarea sau calmarea unori prețuri, inflația reală ar fi fost de peste 25%. Ca să nu mai vorbim că noi toți, empiric și intuitiv, vedem și simțim că inflația este cu mult peste 30% față de anul trecut și cu mult față de 45% față de 2019, anul preplandemic.
Se vede asta și din faptul că oamenii au bani mai puțini, deși inflația crește. Creșterea salariilor nu a ținut pasul cu inflația, de unde dubla concluzie că inflația este (i) importată din UE și (ii) generată de lipsa ofertei, iar nu de o majorare a cererii de mărfuri, servicii și bunuri de consum.
Cererea este încă mare doar pentru că oamenii au început să cheltuiască banii din depozitele bancare, depozite pe care le-au constituit în perioada plandemiei, când nu aveau ce să facă cu acei bani, că nu puteau ieși din case, din orașe sau din țară.
De altfel, depozitele bancare se mențin la dobânzi real-negative. Chiar dacă au ajuns la 8%, dobânzile încă sunt mai mici cu 7-8 pp decât inflația „oficială”, ceea ce contribuie și mai abitir la scăderea puterii de cumpărare. Putem să ne bucurăm că încă mai avem inflație de acest gen – curând se va instala „confortabil” stagflația, caracterizată prin reculul cererii, șomaj și hiperinflație. Și, desigur, sărăcirea clasei de mijloc și înfometarea săracilor – dar astea nu sunt subiecte de dezbateri tv și nici de ieșit în stradă.
Reflexia acestei stări de lucruri „populare” se regăsește în discrepanța bizară între creșterea (nominală) a produsului intern brut (PIB) și scăderea abruptă și reală a venitului national brut (VNB).
Mai puțin cunoscut opiniei publice, venitul național brut (VNB), calculat la prețurile pieței, înseamnă produsul intern brut, plus valoarea exporturilor, minus valoarea importurilor*. VNB nu este nimic altceva decât sporul anual de avuție națională. Iar acest „spor” este categoric negativ și în continua regresie.
La deficitul comercial al României (importuri minus exporturi), care a depășit 33 de miliarde de euro în primele 8 luni ale anului, și la dobânzile plătibile pentru creditele iresponsabile contractate de Cîțu (plus cele luate de guvernul actual pentru a rostogoli credite mai vechi, dar cu costuri mult mai mari), vechiul și prăfuitul PIB poa’ să crească și cu 5%, cum se laudă ăștia, că tot pe minus suntem.
VNB – ul României a scăzut abrupt în ultimii 2 ani și continuă să scadă. Deci, avuția națională e mai mică, PIB-ul crește pe baze fictive (deci cresc și volumele de bani plecați din țară sub formă de externalizare a profiturilor), de unde și necesitatea de a urla – trăiască lupta cu plandemia, cu Poutine și cu schimbarea climatică! Ce bine că suntem conduși și protejați de tehnocrați atât de pricepuți și de eficienți, ce bine că ne apărăm valorile comunității (e adevărat, în condiții perfect totalitare – dar cine suntem noi să punem la îndoială înțeleptele programe ale porcilor, cei mai egali dintre animalele din fermă, clasa conducătoare luminată și onestă a ogradei?) …
Cu titlu de fapte diverse, voi face două observații aparent fără legătură între ele.
Bugetele aparent nelimitate ale UE (discreționar atribuite de Comisia Europeană, pe importanță sistemică și, respectiv, pe ochi frumoși – Olanda are d-ăștia, Ungaria, Polonia și România, nu au) depind de acest indicator economic intitulat VNB.
Încercând, probabil, să se scuze față de unele acuzații ale statelor mari ale UE (care se plâng mereu că dau prea mulți bani „rudelor sărace” de la periferia Europei), Comisia Europeană face aceasta incredibilă declarație publică**:
„Deși contribuțiile bazate pe VNB asigură stabilitate și suficiență bugetului UE, predominanța acestei resurse proprii sporește percepția conform căreia contribuțiile naționale n-ar fi decât un factor de cost (subl.n., Gh. P.). Însă statele membre a căror contribuție la bugetul UE este mai mare decât sumele pe care le primesc direct plătesc în medie mai puțin decât alte state membre ca procent din bogăția lor (venitul național brut – VNB), în timp ce tot ele se numără printre cei mai mari beneficiari ai pieței unice și ai integrării UE”.
Așadar, în calculul contribuțiilor la bugetul UE nu se ia PIB-ul, ci VNB-ul. Pe de altă parte, Comisia Europeană spune, negru pe alb, că statele mici și pricăjite ale UE, de genul României, plătesc procente mai mari din avuția națională cu titlu de contribuții la buget, în timp ce statele mari și mai bogate plătesc procente mai mici, care nu le sărăcesc, ci au contraire, le îmbogățesc. Pur și simplu, prin bugetul UE, se realizează o redistribuire injustă a avuției, de la săraci la bogați! UE este un robinhood pe invers! Iar statele mari și bogate mai fac și urât că își ajută prea mult rudele sărace (și corupte, și de vestul sălbatic, și cu veceu în curte etc.)!
Un fapt divers și mai interesant ne este devoalat de sistemul European de conturi ESA 2010***.
La nivelul anului 2010, PIB-ul reunit al celor 28 de țări membre UE s-a majorat din pix cu cca 3,7%. Au fost introduse în „produsul intern” sumele din cercetare și, atenție mare, sumele utilizate pentru înarmare! Fără aceste sume, PIB – ul respectiv ar fi fost de doar 1,4%!
Ce credeți? Același lucru l-au făcut și americanii, care au raportat, în 2010, un PIB de 3,5%, din care 2,5 pp au însemnat doar sumele utilizate în cercetare și înarmare – iar SUA este statul cu cele mai mari cheltuieli militare anuale din lume și istorie …)!
Păi, ne mai mirăm că sunt luați atât de în serios chinezii când anunță cifre de-astea? Sau când filmează cu drona, în mediu controlat, „bolnavi” care cad ca secerați pe stradă de la … o boală infecțioasă?!!
Ipocrizia e la ea acasă în UE, în China e doar musafir!
*Definiția din Regulamentul SEC 2010 (Sistemul european de conturi) este mult mai prolixă: iată: VNB este venitul primar total de primit de către unitățile instituționale rezidente, adică remunerarea salariaților, impozitele pe producție și importuri minus subvențiile, veniturile din proprietate (de primit minus plătibile), excedentul brut de exploatare și venitul mixt brut; acest indicator este egal cu: PIB (Produsul Intern Brut) + venitul primar de primit de către unitățile instituționale rezidente din restul lumii – venituri primare plătibile restului lumii. A se vedea, în acest sens, https://data.europa.eu/data/datasets/n8b3g9ezrsblxcdla7fra?locale=ro
„Așadar, întreaga prosperitate a Europei, mult lăudatele ei realizări, se bazau:
– pe energie ieftina din Rusia,
– pe grâul (cerealele) rusești si din estul Europei,
– pe forța de munca ieftină, est-europeană și din Asia (China) în special.
O dată cu întreruperea acestui model de a profita de resursele altora, plătind puțin, prosperitatea Europei vestice s-a evaporat.
Acum vedem clar ca Estul a finanțat întotdeauna Vestul și nu invers. Despre asta a fost vorba!”
Autor: Daniel Crăciun