Dar grilele de lectură sunt secrete. Aidoma nopţilor acvatice. În faldurile lor se ascund felurite întâmplări al căror înţeles scapă fiinţelor fabuloase arestate chiar în acest moment digital în inima inelului magic. Asta s-a întâmplat cu puţin timp înainte că domeniul cruntei realităţi să explodeze aplatizându-ne şi transformându-ne creierul în curenţi de apă de gradul unu tocmai pentru a înţelege cu mai mare uşurinţă artele navigaţiei în universul plin de universuri. Asta e tot de pe Facebook, vă dau linkul ceva mai încolo, să vă zic acum despre arta navigației. O știți pe asta? N-o știți. Ia stați locului și ascultați!
– Ce ar putea fi arta navigaţiei? O secretă aşezare a punctelor într-o grilă imaginară care poate fi tratată drept fundal? O urmă de melc, o aparenţă şi ea, un semn al planului ascuns al lumii, un semn al vălurii tainice? Cine să înţeleagă oare planul ascuns al lumii? se întreabă domnișoara Margareta cerându-mi din nou prietenie pe Facebook după ce, nu mai știu din care pricină ne-am certat foarte tare.
– În noaptea când va începe noua eră a mândrului nostru București, norii de zăpadă din Gomanaozan se vor prăbuşi în braţele moi ale furtunilor oceanice dând de veste despre războaiele semantice de o mie de ani şi punând astfel pe jeratic însângeratele cărnuri ale ficţiunii generalizate şi generalizante care ne ajută să navigăm către sensul ultim, mi-a zis Rudolf, frizerul fără foarfece, invitându-mă la o cafea în timp ce aruncam ancora în docuri binoclându-mă după socialiști și liberali, dragii de ei.
– Scepticii sau academicianul desuet ar întreba cu maliţie la ce i-ar trebui universului plin de universuri o ancoră sau un manometru sau un telescop sau pânze de corabie iar filozoful arogant ar spune că universul plin de universuri ar încerca să se cunoască privindu-se prin uriaşa lentilă acţionată de un motoraş pus în mişcare de puterea vântului, am zis eu ca să nu fiu cumva mai prejos.
Rudolf, frizerul fără foarfece, m-a țintuit cu privirea printr-un inel magnetic de-al lui secret gata, gata să-mi facă freza cu un vârtej electromagnetic pe care-l ținea la rece în frigider, în timp ce Marabella ne turna în ceșcuțe o cafea cu arome adusă din Antile.
– Și vrei să spui că Bobolina a zburat așa, pe deasupra valurilor? Ai văzut tu pe Youtube, zi drept! Sau ți-a distrus creierul dragul de Pitoșkin cu numerologia lui, cu savantlâcurile lui despre mări și oceane, despre Aquarium?!
Mare pișicher, Rudolf, frizerul fără foarfece. Nu mă credea pe cuvânt. Marabella stătea acum în picioare, neclintită, nedezlipită. Ca o coloană dorică, draga de ea. Întreaga cafenea se sprijinea pe coloana aia dorică, frumoasă, înnebunitor de frumoasă. Marabella aștepta răspunsul meu. Mă sorbea din ochi, răsufla încet ca o boare de primăvară, îmbietoare, tare îmbietoare.
Avea ochi marini și buze roșii ca focul.
Când primele bombe au căzut peste București, cafeneaua ei a fost făcută zob. A ars ca o cutie de chibrituri, s-a prefăcut în scrum, uite-așa. Despre Rudolf, frizerul fără foarfece, parcă nu mai știu nimic dar știu aproape totul pentru că Rudolf, frizerul fără foarfece, nu e chiar Rudolf, frizerul fără foarfece, ei, cum le mai încurc.
Sigur trebuie să fie pezevenghiul de Pitoșkin în travesti. Sau păianjenul oceanului, dragul de el. Sau comis-voiajorul cașaloților, ce să mai vorbim! Arcibald, armurierul, s-a ținut după mine printre ruine tot vrând să mă tragă de limbă, știa și el că eu știu aproape totul, aproape totul.
E chiar Primul Război Mondial? Războiul de poziții? Bine, bine frate, e război, am mai jucat jocul ăsta când eram la școală, era o variantă mai veche! Și adică nu-mi zici tu unde e comoara? Ai tu așa o inimă, Pompiliu Stroescu, zău așa, ai tu așa o inimă?! Cine a răpit-o pe Bobolina știa că ea știe secretul văluririi?!
Parodie- Poetul navetist vălurit
S-a dus navetistul si a zis:
Nu vrei sa cumperi un câine?
Findcă cuvintele pe care le rostesc sunt muscătoare,
Iar inima tarii sunt dispus să v-o ofer pe tavă
Precum capul lui Ioan Botezatorul oferit Solomeiei.
Nu vrei să cumperi un câine care-și muscă poporul?
Si care dă din coadă cu dos cu tot
Si se se plimbă prin viată precum chiorul.
Nu vrei să cumperi un câine cu bască ?
Pe care să-l impăiati când n-o mai fi
Ca să vadă poporul
Că am fost mort printre cei vii.