Este tot mai greu de găsit o noimă jurnalismului actual. Nu numai de la noi, de peste tot, în special din ţările neaşezate în sisteme viabile. Mercenariatul în numele adevărului distruge perspectivele presei. Presa a ajuns mai mult decât oricând ea însăşi o capcană armată de climatul economic instabil şi, deseori, aberant. Libertatea pentru care luptă jurnaliştii este întotdeauna corectă, indiferent de înălţimea morală a combatanţilor. Băieţii de ştiri au ocupat redacţiile de multă vreme, printr-un fel de directivă spirituală a sistemului. Acesta e tonul pe care publicul îl acceptă într-o realitate lipsită de alte ingrediente? Avem o presă care face tot posibilul ca media de viaţă a unui articol să nu depăşească timpul în care e citit. În schimb, evenimentele, multe din ele tragice, continuă într-o direcţie stabilită în termenii legalităţii. Cu un altfel de presă, lucrurile acestea nu s-ar întâmpla în asemenea proporţii.
Am văzut multe, însă o călcare în picioare a presei ca în aceşti ultimi ani nu a existat. Agresiunea vine din interiorul breslei atunci când nu este efectul sinergiilor nefaste. Copleşiţi de planurile diverse ale unei uzuri malefice, oamenii cu microfonul sau cu pixul au nevoie de asistenţă psihologică, la fel ca majoritatea societăţii. Dispar talente pe bandă rulantă, lovite în fel şi chip, fiind înlocuite cu voci care sunt ale altora, nu ale celor legitimaţi drept jurnalişti. Foarte puţini sunt cei care nu există în clandestinitate. Modelul fostei Securităţi a fost transferat peste tot în viaţa socială a României de azi, ajungând un etalon al unei productivităţi care potenţează vidul social. Frica şi autoritatea constituită din te miri ce au făcut un public previzibil, cu opţiuni intelectuale terifiante. Cu tiraje infime, onorante în sine, presa de astăzi caută soluţii tipice pentru un regim de teroare. Omul nou învinge nu numai pe ecran, ci în viaţa socială.
Guvernul, Preşedinţia, Parlamentul şi atâtea alte entităţi se bucură de această enclavizare a presei. Pregătirea unor definiţii legislative prin care adevărurile se vor transforma în calomnie va transforma ţara într-o colonie de psihopaţi. La distrugerea presei lucrează mulţi, e una dintre cele mai profitabile afaceri. Cuvântul liber al jurnaliştilor nu trebuie confundat cu al unor lichele. Cei care au confiscat metafizica hârtie, ridicându-i preţul la nivelul unor bancnote, au astăzi metode mult mai complicate spre a da, astfel, veridicitate unor mişcări gangstereşti. România riscă să nu mai fie o ţară, prin nulităţile care o devalizează. De la furtul pădurilor, pământurilor, ideilor, instituţiilor s-au apropiat de pericolul unui nou program tv pe care îl au în calcul. Totul se întâmplă în numele moralei, calităţii vieţii, bla bla. Imaginea celor care ucid o ţară ajunge, din nou, protejată de lege.
În orice condiţii, jurnaliştii îşi vor continua profesiunea, sau aşa se întâmplă. Poate astfel se va consolida un climat cu o critică eficientă. Toate iluziile create de căderea comunismului, şi de eforturile susţinute ale unora dintre noi pentru acea cădere, par a primi sancţiuni tot mai dure. Pe căi ocolite, adevărate corecţii. Orice jurnalist ştie lucrul acesta, şi o bună parte a cititorilor. Puterea actuală constituită în raport cu drepturile fundamentale este de extracţie securistică. Huliganismul acesta din spaţiul public, de sorginte legislativă, trebuie grabnic stopat. Numai o presă liberă poate face acest lucru, respectându-i pe cei care respectă. Atentatorii libertăţii sunt toţi cei din sistemul piramidal.
