Putin, sub tirul întrebărilor ”rușilor mânioși”

Igor Ghirkin (cunoscut și ca Igor Strelkov) a fost acuzat de terorism de procurorii olandezi și a fost găsit apoi vinovat de moartea a aproape 300 de persoane, după doborârea zborului Malaysian Airlines, în 2014. Strelkov, fost ofițer FSB, era ministru al Apărării în autoproclamata Republica Populară Donețk, după ce a condus forțele separatiștilor pro-ruși într-o serie de victorii împotriva armatei ucrainene și după ce a jucat in rol important în anexarea Crimeii la Federația Rusă.

Strelkov a înființat „Clubul Patrioților Mânioși”, un grup naționalist rus care acuză conducerea Armatei Ruse și regimul de la Moscova nu numai pentru eșecurile militare din ultimele 15 luni, ci și pentru strategia adoptată în cei opt ani ce au trecut de la îndepărtarea regimului Ianukovici și până la invazia rusă din 2022.

Corespondentul în Rusia al publicației britanice Off Guardian prezintă o listă de întrebări pe care ”clubul” lui Strelkov le adresează conducerii Federației Ruse. În afară de faptul că pun între ghilimele Ucraina sau vorbesc despre ”așa-zisa Ucraina”, contestând ideea că ar fi vorba despre o țară suverană, separată de Rusia, în cele de mai jos oamenii lui Strelkov au mult mai puțin de împărțit cu Occidentul ce susține Ucraina și democrația decât mulți oficiali ruși care sunt citați frecvent de presa internațională. Ba chiar ”clubul” lui Strelkov reia și o afirmație a fostului cancelar Angela Merkel legată de utilizarea negocierilor în format Normandia și a negocierilor în baza Acordurilor de la Minsk nu pentru a ajunge la reglementare conflictului din Donbas, ci pentru a câștiga timp pentru formarea unei noi armate ucrainene. Naționaliștii lui Strelkov sunt mânioși nu pe Occident, nu pe planurile NATO, ci pe propriii lideri.

Întrebările de mai jos, unele pertinente, altele superficiale, pot demonstra că rușii precum cei din ”clubul” lui Strelkov sunt mai periculoși pentru stabilitatea regimului Putin decât opozanții „oficiali”, precum mult mediatizatul Alexei Navalnîi.

Încheiem cu mențiunea publicată de Off Guardian pentru a evita interpretarea eronată a publicării unui material redactat de ”clubul” unui ofițer FSB acuzat în Occident de terorism: ”Am decis să publicăm întrebările în speranța că va începe un dialog și că vom putea lărgi fereastra extrem de îngustă a discursului care asfixiază în acest moment acoperirea de către ”media alternativă” a acestui conflict tot mai bizar și mai periculos”.

1.       În 2014, junta ucraineană era nesigură și Donbasul aștepta cu speranță venirea Rusiei. Însă Kremlinul a refuzat să trimită trupe de menținere a păcii în Donbas și a fost primul din lume care a recunoscut legitimitatea alegerii lui Petro Poroșenko. În cei opt ani de pauză de după Acordurile de la Minsk, ucrainenii au creat o armată gata de luptă, au suprimat mișcările de protest, au spălat pe creier o parte din populație și au ajuns în situația de a putea rezista în fața Rusiei pe câmpul de lupta. Cine este responsabil pentru deciziile strategice eronate din cauza cărora Rusia plătește acum cu viețile a zeci de mii de militari? Cine trebuie pedepsit pentru această idioțenie și/sau sabotaj?

2.       De ce la conducerea republicilor populare din Donbas au fost puși niste escroci care au dicreditat ideile Primăverii Ruse? Cine este responsabil pentru faptul că, în loc sa fie un exemplu al Lumii Ruse, republicile populare din Donbas au fost vreme de opt ani o mlaștină în care s-a trăit mult mai rău decât în Federația Rusă și mai rău decât în Ucraina?

3.       Cum se face că președintele Federației Ruse (așa cum a recunoscut el însuși) ”a fost dus de nas de Kiev și de dragii parteneri vestici” vreme de opt ani, în cadrul ”Acordurilor de la Minsk” și al ”Formatului Normandia”?

4.       De ce nu a fost ocupat orașul Mariupol în 2014, după ce a fost abandonat de forțele ucrainene?

5.       De ce, în cei opt ani în care Forțele Armate Ucrainene erau înarmate și se pregăteau de un mare război, milițiile populare din Donbas au avut o existență mizeră și au primit foarte puține muniții și doar sisteme de armament vechi?

6.       De ce ”a doua armată a lumii” a început ostilitățile din Ucraina fără o rețea suficienta de recunoaștere prin satelit, aproape fără nicio dronă de recunoaștere sau de atac, cu foarte puțină artilerie și cu sisteme de comunicații criptate vechi și ineficiente?

7.       De ce planul Operațiunii Militare Speciale a fost elaborat pe baza unor informații ce nu aveau nimic in comun cu realitatea? De ce acest plan se baza pe lipsa de pregătire a inamicului? De ce autoritățile se așteptau la loialitate totală sau la neutralitate, în cel mai rău caz, din partea populației din teritoriile ocupate în timpul operațiunii militare speciale

8.       De ce pentru conducerea Ucrainei după o eventuală victorie rusa au fost aleși cei mai mari escroci și pungași, precum Viktor Medvedciuk? Există oare un element de corupție în această abordare a politicii de cadre?

9.       Pe ce bază a început operațiunea militară specială în Ucraina? Care este statutul ei legal? De ce lipsește un asemenea statut, la mai bine de un an de la începerea ostilităților?

10.   De ce nu a fost luată în calcul posibilitatea impunerii unor sancțiuni de către UE și SUA? Ce s-a întâmplat cu cei peste 300 de miliarde de dolari blocate (de fapt, confiscate) în străinătate? Cine își va asuma responsabilitatea pentru asta?

11.   După jumătate de an de război, a devenit evident că industria militară rusă depinde de componente din străinătate. Unde au dispărut lăudatele programe de substituire a importurilor?

12.   De ce cetațenilor ruși apți pentru serviciul militar li s-a permis sa părăsească țara după începerea ostilităților din Ucraina? De ce li s-a permis să plece din Rusia unor oameni care au avut acces la cele mai importante secrete?

13.   Cum poate fi explicată absurditatea ca personalul militar profesionist al forțelor militare ruse și al companiilor militare private să execute ”misiuni oficiale” în Siria, în Republica Centrafricană, Mali și Burkina Faso, în timp ce în Ucraina sunt trimiși în bătăliile grele civili abia mobilizați ?

14.   Cum se explică situația în care Federația Rusa este în război cu Ucraina, dar continuă să transport petrol și gaze pe teritoriul Ucrainei, pentru export către țări precum Bulgaria, hidrocarburi care după procesare au ajuns să asigure 90% din combustibilul de care are nevoie Ucraina?

15.   Cum se explică ”acordurile cerealelor”, care nu sunt deloc în interesul țării noastre, din moment ce ”partenerii” noștri nu au respectat partea lor de acord. Ucraina primește sume mari pentru grânele exportate, dar și o parte din produsele exportate, precum cereale, combustibil și lubrifianți.

16.   De ce s-a scufundat nava amiral a Flotei din Marea Neagră? În cazul în care a fost scufundată de inamic, de ce a ajuns în raza sistemelor de rachete ale inamicului, fără escortă și fără acoperire, cu sistemele de apărare antiaeriană nefuncționând și cu un echipaj neexperimentat format din recruți. Cine este responsabil pentru asta?

17.   Cum se face că, după 14 luni de război, comunicațiile inamicului nu au fost distruse și nici măcar deranjate? Cum se explică faptul că Zelenski și oficialii de la Kiev care vorbesc despre distrugerea Federației Ruse par de neatins?

18.   De ce Ucraina și-a refăcut atât de repede capacitățile energetice și, chiar după loviturile puternice asupra infrastructurii energetice, este capabilă să exporte energie în țările vecine?

19.   Pe ce bază s-a făcut ”mobilizarea parțială”, atât timp cât nu vrem un război, ci doar o așa-zisă operațiune miliară specială, care nu are niciun statut legal? Care este baza legală care permite trimiterea în fața instanței a cetățenilor care și-au părăsit unitățile militare?

20.   De ce ”mobilizarea” a fost valabilă doar pentru rezerviști din structurile Ministerului Apărării, nu și pentru agențiile de aplicare a legii, pentru industrie pentru transporturi? Cine a stabilit criteriile mobilizării astfel încât ea să poată fi evitată de toți cei care nu doreau? Ce mecanisme există pentru ca cei care fug de mobilizare să poată fi încorporați, în condițiile în care Operațiunea Militară Specială nu are un statut legal?

21.   Cine a luat ”decizia dificilă” de a părăsi fără lupta capul de pod bine fortificat din Herson? De ce nu auzim nicio vorbă în presă despre revenirea noastră în aceasta zonă? De ce agențiile de aplicare a legii nu se sesizează în privința apelurilor de a ”îngheța conflictul pe actualele poziții” (cum cere Prigojin, spre exemplu), de ce nu sunt tratate drept apeluri pentru violare integrității teritoriale a Federației Ruse? Herson nu mai este Rusia? Cine a decis asta? Pe ce bază?

22.   Care sunt motivele pentru care Forțele Armate Ruse desfășoară operațiuni ofensive aproape exclusiv în Donbas, cu lupte sângeroase de luni de zile împotriva unor poziții fortificate, în condițiile în care cucerirea acestor poziții nu ar duce la înfrângerea Forțelor Armate Ucrainene și la capitularea regimului de la Kiev? De ce sunt ignorate cu încăpățânare alte direcții strategice unde ofensiva poate avea succes și poate influența soarta războiului? De ce pe aceste direcții lăsăm inamicului întreaga inițiativă?

23.   Unde a dispărut echipamentul nostru de ultimă oră, cu care ne lăudam înaintea războiului? De ce luptăm cu armament din vremea lui Stalin? Cine a risipit armamentul sovietic mai modern în Siria, Libia, Sudan și în alte republici africane? Unde sunt ”roboții de luptă” promiși? Unde sunt ”sutele de mii de voluntari arabi care să-și arate recunoștința pentru sprijinul oferit de noi”, voluntari pe care ministrul Apărării i-a promis președintelui?

24.   Cum se face că Kazahstanul, salvat de trupele noastre de menținere a păcii de un război civil, cu o lună înainte de începerea războiului din Ucraina, este acum gata să treacă în tabăra dușmanilor noștri, afișând o rusofobie tot mai evidentă și alăturându-se regimului de sancțiuni? Cine a luat decizia de a sprijini în Kazahstan exact grupul susținut de Fundația Soros? Care a fost baza susținerii acestui grup care se află la putere în Kazahstan?

25.   De ce oficialii noștri dau vina pe niște ”naționaliști ucraineni” pentru toate actele de sabotaj, atacurile teroriste și loviturile militare asupra teritoriului Federației ruse chiar și atunci când ele sunt asumate în mod public de autoritățile ucrainene și armata ucraineană? Unde sunt acțiunile similare ale serviciilor special ruse pe teritoriul inamicului? De ce, vreme de opt ani, nu a fost creată o structură secretă în Ucraina? De ce nu se încearcă crearea ei acum, dincolo de provocările destinate presei ale escrocului Medvedciuk?

26.   De ce responsabili cu propaganda militară sunt exact aceiași oameni care ani de zile au susținut Acordurile de la Minsk, care puneau că ”Donbasul este parte a Ucrainei unite”, în timp ce oamenii care au atras atenția asupra pericolelor acestor acorduri și au avertizat în privința unui război mare și greu rămân marginalizați de propaganda oficială, mergând până la a-i pune în imposibilitatea de a lua parte la apărarea Rusiei?

27.   De ce rudele apropriate ale celor mai importanți lideri militari ai Federației Ruse sunt fotografiați de presa occidentală în țări care sunt ostile Federației Ruse? Oare președintele va trage niște concluzii despre acești oficiali militari?