În Marea Marmara, prezența rechinilor și a pisicilor foarte aproape de țărm a crescut recent. De ce aceste specii, care pot fi găsite chiar și în ape mai mici de 6 metri, vin la țărm din adâncuri? Mai multe răspunsuri în acest sens vin de la specialiștii turci.
„ Marea Marmara este o mare semiînchisă. (..) În fiecare zi, Marmara este destinația finală pentru deșeurile menajere ale milioanelor de oameni…” a declarat dr. Hakan Kabasakal, consilier WWF-Turcia (Fondul Mondial pentru Natură) care a detaliat problema lipsei de oxigen și cauzele acesteia:
– Pe lângă orașe, există o industrializare intensă în jurul Mării Marmara, în special de-a lungul țărmurilor Golfului Izmit. În plus , apa care conține pesticide și îngrășăminte din zonele agricole din jurul pâraielor care ajung în Marea Marmara se varsă în cele din urmă în mare.
– Această mare trebuie să accepte și retururile râurilor care curg din Marea Neagră, care transportă deșeuri industriale și agricole din Eurasia. Toate acestea pot fi generalizate ca poluanți induși de om (adică antropogeni).
Conform datelor din 2021 ale Institutului Turc de Statistică, 28% din populația Turciei (aproximativ 24 de milioane de persoane) locuiește în cele șapte provincii riverane Mării Marmara. Populația densă și industria dezvoltată a regiunii, împreună cu activitățile agricole și de creștere a animalelor, duc la creșterea consumului de apă și energie și, în consecință, la o generare mai mare de deșeuri.
– Un articol publicat în 2022 în revista City and Society afirma că „aproximativ 5,5 milioane de metri cubi de ape uzate sunt deversate în Marea Marmara în fiecare zi”. De asemenea, trebuie să subliniez că această situație durează de 40 de ani din cauza infiltrării poluanților tereștri în mare și că hipoxia (adică mai puțin de 2 mg de oxigen per litru de apă de mare) a devenit foarte frecventă în apele de fund ale Mării Marmara.
– În Marmara de Est, această situație începe în zonele puțin adânci ale fundului mării, pe care le numim platforma continentală, unde adâncimea se extinde până la maximum 200 de metri.
Facultatea de Științe Acvatice a Universității din Istanbul, Institutul de Științe Marine și Management din cadrul aceleiași universități și Institutul de Științe Marine METU monitorizează Marea Marmara de ani de zile. Nivelurile de oxigen dizolvat din Marea Marmara sunt monitorizate de ani de zile, de la suprafață până la cele mai adânci regiuni (groapa Çınarcık are o adâncime de aproximativ 1.390 de metri). Anoxia, care înseamnă „zero oxigen”, a început chiar să apară în unele regiuni. În februarie 2024, s-a măsurat că anoxia din estul Marmara a crescut până la un strat relativ puțin adânc, de 375 de metri.
Dr. Hakan Kabasakal a declarat: „În prezent, în Marea Marmara, există 26 de specii, dintre care 25 sunt demersale, adică trăiesc pe fundul apei sau în apropierea acesteia, iar una este pelagică, adică trăiește în regiunea dintre suprafață și mijlocul apei, fără nicio legătură cu fundul apei.”
Kabasakal a adăugat că două specii de rechini care ar trebui să se afle la 1000 de metri adâncime au fost găsite în largul coastei.
Pe de altă parte, rechinii albaștri, care odinioară se găseau în Marea Marmara, trăiesc acum în alte mări din cauza dezoxigenării.
Deși oamenii consideră retragerea rechinilor din Marea Marmara drept „sigură”, situația nu este bună pentru ecosistem.
Ma ce se faceau ei fara voi si „eco”parzurile voastre?