109, alineatul 2

“Numai Camera Deputaţilor, Senatul şi Preşedintele României au dreptul să ceară urmărirea penală a membrilor Guvernului pentru faptele săvârşite în exerciţiul funcţiei lor. Dacă s-a cerut urmărirea penală, Preşedintele României poate dispune suspendarea acestora din funcţie. Trimiterea în judecată a unui membru al Guvernului atrage suspendarea lui din funcţie. Competenţa de judecată aparţine Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie”.

Acesta este Articolul 9, alineatul 2 din Constituţia României în vigoare. Uluitor!

Conform acestui text înseamnă că DNA s-a aflat în afara Constituţiei ori de câte ori a început, din proprie iniţiativă (sau la sesizarea oricui altcineva în afara celor trei subiecţi constituţionali numiţi în Art.9, alin.2), urmărirea penală a unui ministru pentru fapte săvârşite în exerciţiul funcţiei. Nu avea acest drept. Ar fi trebuit să declanşeze urmărirea penală a miniştrilor numai în urma unei cereri a preşedintelui, a Camerei Deputaţilor sau a Senatului.

Ar fi o singură interpretare de făcut: şi Camera Deputaţilor, şi Senatul, şi preşedintele? Sau interpretarea corectă a textului constituţional este: ori Camera Deputaţilor, ori Senatul, ori preşedintele?

Cum s-a ajuns în situaţia în care ne aflăm? Cum s-a ajuns ca DNA-ul să lucreze şi în afara spiritului şi în afara textului constituţional în vigoare?

Cine ar putea explica această gravă anomalie?

Cert este că preşedintele Iohannis, la ora actuală, habar n-are că poate cere urmărirea penală a prim-ministrului, dacă are temei să o ceară, iar după ce această cerere devine act efectiv de urmărire penală (dacă devine!), poate suspenda din funcţie prim-ministrul, fără să mai aştepte vreo încuviinţare a Parlamentului, căci se presupune că şi Camera Deputaţilor, şi Senatul au semnat alături de preşedinte. Poate că tocmai din cauza acestui triplu “şi” (şi – şi – şi), greu de realizat când preşedintele nu are de partea sa majoritatea parlamentară, instituţiile sistemului nostru judiciar au ales calea neagră a neconstituţionalităţii.

Când, în schimb, preşedintele are de partea sa majoritatea parlamentară, ce sens ar avea să suspende premierul susţinut de acea majoritate? Nu ar mai interesa pe nimeni faptele penale ale miniştrilor. Curios este, însă, că avocaţii miniştrilor cercetaţi penal sau trimişi în faţa instanţelor n-au fost capabili să sesiseze această anomalie de neconstituţionalitate.

Uluitor, într-adevăr!

Recomanda [votes_up id=90378]
Ioan Buduca 1114 Articole
Author

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.