Zici că ţi-ai luat ţara înapoi? Păi dacă tot ţi-ai luat-o, e timpul să plăteşti. Iei ceva, plăteşti, nimic nu e gratis în viaţă, cum spunea Arsenie Boca. Sau Papacioc, nu mai ştiu. De exemplu, dacă eşti român, e cazul să plăteşti cu vârf şi îndesat onoarea de a te fi născut în ţara asta, care a dat lumii atâţia poeţi geniali şi somităţi fără de care globul pământesc ar fi încetat să se învârtă. Iar dacă ai ales şi să rămâi în ţara asta, e cazul să bagi mâna în buzunar, pentru că a trăi în România costă.
Dar de ce costă? De ce atâtea taxe, care înjumătăţesc orice venit făcut în mod legal? Pentru că ţara în care trăieşti tu nu e, de fapt, ţara ta. Tu eşti un minoritar. Un prost. Un fraier. Un bun de plată. Ţara asta este de fapt ţara lor. Cum adică a lor, cine sunt ei? Ei sunt cei care trăiesc din taxele tale. Taxele tale finanţează tot, iar fără banii tăi, ei n-ar putea trăi. Nu, nu te uita la amărâţii care iau câteva sute de lei în fiecare lună ca ajutor de stat pentru a sta acasă, ei sunt ţinuţi într-o stare continuă de sărăcie pentru ca apoi să voteze cu cei care le aruncă mărunţişul – dacă ar fi pe picioarele proprii, ar fi taxaţi şi ei, la sânge, cât să nu se poată elibera din strânsoarea drăgăstoasă a statului.
