26/05/2015
Am în continuare toate motivele să cred că existenţa unui partid liberal este încă un deziderat, în ciuda diverselor tentative facţionare întru binele liberalismului românesc.
Astfel, PNL, înfiinţat de sus în jos de pretinşi moştenitori fără dispoziţii testamentare în posesie, a dat naştere unor puberi entuziaşti sau carierişti, dar nu mai puţin lipsiţi cu toţii de har politic, cum s-a dovedit în timp: PNL-AT (Viorel Cataramă, Dinu Patriciu, Călin Popescu-Tăriceanu şi Horia Rusu), Grupul pentru Reformă Morală şi Politică (Valeriu Stoica, Radu Stroe şi Constantin Bălăceanu-Stolnici), Noul Partid Liberal (Viorel Cataramă, Andrei Chiliman şi Călin Popescu-Tăriceanu), Consiliul pentru Refacerea PNL (un grup de senatori şi deputaţi PNL şi PNL-AT), PL ’93 (Dinu Patriciu, Horia Rusu, Dinu Zamfirescu), PNL-CD (Nicolae Cerveni), Platforma Liberală (Valeriu Stoica, Theodor Stolojan), Apelul pentru Unitatea PNL (Gheorghe Flutur), Partidul Liberal Democrat (Theodor Stolojan, Valeriu Stoica), Iniţiativa România Liberală (Andrei Chiliman), Partidul Liberal Reformator (Călin Popescu Tăriceanu). În ziua de astăzi nici unul dintre liderii acestor mişcări (Horia Rusu şi Dinu Patriciu şi Nicolae Cerveni s-au dus la cele veşnice) nu reprezintă o voce demnă de luat în seamă sau vreun model de urmat. Călin Popescu Tăriceanu est cel mai bun/rău exemplu.
Cum nu e tort respectabil fără o cireaşă şi ceva frişcă moţ, ori colivă fără bombonele, roz dacă se poate, trebuia să mai apară şi alţi reformatori din ciorba patidului pretins liberal, PNL, şi anume cei care au zămislit deunăzi „Clubul Liberal Ion C. Brătianu 1875 – Aşa să ne ajute Dumnezeu!”: Daniel Gheorghe – deputat PNL; Radu Zlati – deputat PNL; Ion Constantin Brătianu – om de afaceri; George Șerban – inginer; Alexandru Vîlvoi – economist, membru PNL; Alin Ion Cîrstocea – economist, membru PNL; Valentina Ganea – membru PNL; Maria-Doina Stavăr – pensionar; Vasile Băescu – ofițer (r), membru PNL; Gokhan Atyla Iomer – membru PNL; Dragoș Ciochia – om de afaceri, membru PNL; Lucia Bursumac – pensionar; Valentin-Florian Constantin – om de afaceri; George Henciu – inginer; George Boșneag – investitor, membru PNL; Gabriel Radu – avocat, membru PNL; Horațiu-Dan Buzatu – om de afaceri; Monika Arabela Lungu – membru PNL – Nürnberg, Germania; George Matache – om de afaceri, Roma, Italia; Camelia Sotak – investitor, Los Angeles, SUA; Florin Mihuț – avocat, Bruxelles, Belgia.
Scopul declarat al recentului Club Liberal este „păstrarea intactă şi dezvoltarea identităţii şi a personalităţii Partidului Naţional Liberal, aşa cum s-au construi ele în 140 de ani de istorie a partidului” şi „consideră inadmisibilă orice formă de compromis care are ca obiect identitatea, tradiţia, istoria, doctrina, structura organizatorică a Partidului Naţional Liberal. Orice fel de compromis, mai mic ori mai mare, pragmatic ori idealist, are drept unic rezultat diluarea edificiului democratic românesc şi privarea societăţii româneşti de un proiect politic autohton care a reuşit, în ciuda dictaturilor, a crizelor şi a războaielor, să traverseze istoria, să evolueze şi să fie întotdeauna util naţiunii. PNL nu este un simplu partid politic şi nu trebuie lăsat pradă jocurilor efemere de alianţe sau construcţiilor politicianiste meschine: el face parte din patrimoniul politic şi instituţional românesc.”
Poate exagerez cu exactitatea, dar din aceşti 140 de ani, 6 ani şi-a suspendat activitatea (1938 – 1944) şi 43 de ani nu a existat în nici un fel (1947 – 1990). Mai rămân în contabilitate 91 de ani, o vârstă frumoasă, nimic de zis, dar a vorbi în aceste condiţii de vreo continuitate mi se pare pueril. În special datorită unei realităţi deplorabile în ceea ce îl priveşte: PNL este un partid reînfiinţat de sus în jos de un grup de „aleşi”, care s-a închis rapid în alternante coterii, care şi-a asumat electoralist statutul de partid catch-all şi care profesează de 25 de ani un mixtum compositum ideologic şi de practici politice, reuşind astfel să îndepărteze, an de an, pe cei care ar fi putut intra într-un clasament al elitelor, promovând fie bătrâni care au dat în mintea copiilor, fie tineri iute îmbătrâniţi de mentori şi tocmitori, fie noi îmbogăţiţi, pe cât de obraznici, pe atât de inepţi.
În 11 ani în care liberalii au fost la guvernare nu se poate spune că au promovat măsuri care să reformeze societatea aşa cum mereu ne-au anunţat prin discursuri, apeluri, platforme şi programe politice pe hârtie. Scuza a fost mereu aceeaşi: nu au avut parte de conjuncturi favorabile, de majorităţi confortabile etc. Şi totuşi le-au avut, dar jocurile de interese au determinat acţiuni şi voturi în Parlament care au sfidat proclamaţiile reformatoare, aşa cum s-a văzut şi în cazul ratatei revizuiri constituţionale sau în ceea ce priveşte reforma electorală, ori înfiinţarea şi finanţarea partidelor.
Într-o astfel de situaţie, „declamaţia” Clubului Liberal Ion C. Brătianu 1875 se constituie într-un nou act ratat, bun de făcut gălăgie înăuntru, că afară nu se aud decât bârfele unui Teodor Atanasiu sau cozeriile unei Alina Gorghiu. Coechipierii Noului PNL comentează din când în când de pe tuşă, rezumându-se în a-şi apăra controversata guvernare.
Cantonarea în idealizarea unor politici acum anacronice şi în naţionlisme pozitive, gen Oprea – UNPR, umplu de ridicol orice declaraţie de bune intenţii. E suficient să aruncăm o privire pe iniţativele legislative ale PNL din 2015 doar, pentru a observa că nici una nu priveşte concret reforme de substanţă a societăţii, ci mici amendamente ce răspund unor interese particulare. Oricum, de maximă importanţă pentru ţară şi popor este „instituirea Zilei Naţionale a Iei Româneşti”. Un act normativ esenţial şi complet armonizat cu nevoile societăţii nu veţi găsi.
Nu ştiu dacă Noul PNL se va coagula într-un partid coerent. Sunt circumspect atâta timp cât rostul nedeclarat al nou înfiinţatului Club Liberal pare a fi mai curând un război surd cu detestaţii intruşi de la PDL. Chiar dacă compromisul era necesar dintr-un punct de vedere, cei cărora le pute privesc mai degrabă spre împărţirea funcţiilor şi candidaturilor de după 2016 decât spre crearea unui partid solid şi arată că au obosit să-şi mai ţină degetele la nas. S-au obişnuit într-atât cu propria lor miroseală încât orice alt iz le pare putoare. Oameni fini, nu alta!
Cine doreşte să aibă cumva de-a face cu vreo identitate liberală este invitat la bibliotecă.
