A devenit Boris Johnson sabotorul Brexitului și al propriului guvern?

Premierul Boris Johnson pare să dorească eliminarea obstacolelor din calea Brexitului de care s-a lovit predecesoarea sa Theresa May. Miercuri, Boris Johnson i-a cerut reginei Elisabeta a II-a să suspende lucrările Parlamentului de pe 10 septembrie până la jumătatea lunii octombrie, cu doar două săptămâni înainte de data prevăzută pentru Brexit – fie el cu un acord cu UE, fie așa-numitul hard-Brexit, fără acord.

Suspendarea Parlamentului i-ar împiedica pe deputați să se opună unui Brexit fără acord, mai cu seamă având în vedere că există o majoritate în Camera Comunelor care nu accepta această variantă de ieșire din UE. Pe 18 august, o sută de deputați i-au cerut chiar premierului să convoace imediat Parlamentul aflat în vacanță, pentru a avea cât mai mult timp la dispoziție pentru a dezbate Brexitul. Boris Johnson a reacționat însă cu o măsură la polul opus.

Regina este cea care suspendă parlamentul, la cererea premierului. Mișcarea lui Boris Johnson nu este fără precedent. De regulă, parlamentul este suspendat pentru câteva zile în luna septembrie, atunci când au loc congresele partidelor politice. Singura noutate ar ține doar de intervalul mult mai lung în care legislativul nu ar lucra. Cum guvernul britanic este ”Guvernul Majestății Sale” doar cu numele, regina nu poate decât să aprobe solicitarea, deși BBC notează că o echipă de cosnilieri juridici va studia în detaliu dacă suverana poate lua și o altă decizie.

În presa internațională sunt două mari linii de interpretare a acțiunilor premierului Johnson. Prima este aceea că premierul britanic este cât se poate de hotărât să realizeze Brexitul pentru care au votat britanicii în 2016, cu sau, cel mai probabil, fără vreun acord cu UE. Pentru asta, Johnson este dispus să ducă ceea ce unele publicații au numit ”bătălia parlamentară a secolului”. A doua interpretare arată că Boris Johnson își dorește mai mult puterea decât Brexitul, că este conștient de impactul negativ al Brexitului (dincolo de problemele economice, exista riscul major al reluării insurgenței separtiștilor nord-irlandezi și al unui nou referendum pentru independență în Scoția) și că, de fapt, Johnson chiar își dorește să fie oprit din acest drum, mai cu seamă ca a realizat că Franța și Germania nu sunt dispuse la o renegociere a acordului Brexit. Acțiunile provocatoare ale lui Johnson la adresa parlamentului nu ar urmări decât să determine coalizarea parlamentului pentru demiterea guvernului său.

Reactiile parlamentarilor britanici la anunțul suspendării legislativului de către premier au fost vehemente. Președintele Camerei Comunelor, John Bercow, cel care a reușit să pună mai multe bețe în roate guvernului May pentru a nu scoate Marea Britanie din UE, a declarat că decizia lui Johnson este ”un scandal constituțional”. ”Este un afront la adresa democrației noastre. Nu putem lăsa să se întâmple așa ceva”, a spus Tom Watson, vicepreședintele Partidului Laburist, de opoziție. Șeful său, Jeremy Corbyn, a susținut că ”este o amenințare la adresa democrației”. Șefa guvernului scoțian, Nicola Sturgeon, care a mers pâna la a sugera că Scoția va ieși din Regatul Unit printr-un nou referendum, dacă Londra se retrage din UE, a avertizat că aceasta ar putea fi ”cea mai neagră zi a democrației britanice”, dacă deputații nu se unesc pentru a împiedica guvernul, săptămâna viitoare, la întoarcerea din vacanta.

Și cum ar putea fi împiedicat guvernul Johnson altfel decât printr-un vot de neîncredrere? Dar surse guvernamentale au declarat pentru The Spectator că, în cazul adoptării unei moțiuni de cenzură chiar înainte de suspendarea Parlamentului prevăzută de Johnson, ”vom rămâne la guvernare, nu vom recomanda formarea unui alt guvern, vom dizolva parlamentul și vom avea alegeri între 1 și 5 noiembrie, iar asta înseamnă că nu va mai fi timp pentru legislație”. Adică, sugerează guvernul, nu va mai fi timp pentru ca parlamentul să-l forțeze pe premier să ceară UE amânarea Brexitului stabilit pentru 31 octombrie.