Doar Rusia este mai criticată decât Germania în presa europeană din aceste zile, cu puțin înainte de vizita în China a cancelarului Olaf Scholz, însoțit de o mare delegație de industriași germani.
Cea mai contestată decizie a guvernului Scholz înaintea vizitei în China, a fost vinderea către compania chineză COSCO a 25% din pachetul de acțiuni al unui terminal din portul Hamburg. Singura concesie pe care Scholz a făcut-o partenerilor de coaliție care s-au împotrivit a fost reducerea procentului acțiunilor de la 35% la 25%. Majoritatea publicațiilor germane și americane scriu că în acest fel China își stabilește încă un cap de pod în Germania și în UE (tabloidul Bild a făcut chiar un apel la cancelarul Scholz pentru a bloca această tranzacție). În același timp, companiile germane par să investească mai mult în China decât o fac în Statele Unite (acolo unde, spun o serie de analiști, ar urma să se delocalizeze treptat industria germană, în contextual scumpirii prețului energiei în Europa). BMW a deschis recent o fabrică de miliarde de dolari în China, iar BASF și-a deschis o nouă uzină chimică în China – cea mai mare investiție străină în China, cu 10 miliarde de euro ce urmează să fie investiți până în 2030. În paralel, industria germană devine tot mai dependentă de materiile prime din China.
Creșterea dependenței comerciale de China și politica mercantilistă la care Germania nu vrea să renunțe arată încă o dată că țara este condusă de interesele industriașilor, nu de politicienii aleși. O analiză recentă publicată de strategii de la Rabobank arată că, ”așa cum glumesc acum est-europenii, Germania este o asociație comercială care pretinde că ar fi un stat”.
Cancelarul social-democrat pare hotărât să mențină puternicele relații comerciale cu China, chiar cu prețul unor sciziuni în coaliția de guvernare cu ecologiștii și liberalii germani. Și președintele francez Emmanuel Macron a criticat orientarea spre China a lui Olaf Scholz, o diferență de viziune la care se adaugă opoziția Franței față de construirea unui gazoduct din Spania spre Germania și criticile franceze la adresa pachetului de sprijin al populației și companiilor în valoare de 200 de miliarde de euro care a fost decis de guvernul de la Berlin. Scholz are susținere puternică însă din partea industriașilor germani, care exportă în China bunuri in valoare de 100 de miliarde de dolari anual, fiind depășiți doar de Statele Unite.
”Ca și cum guvernului german ar fi uitat de prețul plătit din cauza dependenței de China și Rusia”, începe o analiză acidă a relațiilor sino-germane făcută de Carnegie Europe, care atrage atenția că menținerea apropierii de China va dăuna relațiilor cu Statele Unite. Analiza amintită vorbește și despre sancțiunile impuse de SUA industriei high-tech din China, prin interzicerea exporturilor de cipuri produse în America sau care includ tehnologie americană și forță de muncă americană.
”Olaf Scholz nu a învățat nimic din dezastrul Nord Stream 2”, scrie Eurointelligence. Publicația critcă însă și politica de sancțiuni a Statelor Unite împotriva Chinei. ”Ea se bazează pe încercarea futilă de a împiedica accesul Chinei la ultima generație de semiconductoare, pentru ca Beijingul să nu ajungă din urmă tehnologiile de apărare ale Americii. Însă este o naivitate să te gândești că aceste tehnologii pot fi ținute secrete pentru mult timp și că le poți păstra prin interzicerea exportului. Chinezii vor găsi o modalitate. Întotdeauna au găsit”. ”Problema politicii externe occidentale este că are obiective contradictorii: susține Ucraina, luptă cu schimbările climatice, promovează drepturile omului și mercantilismul tehnologic. În privința Chinei, nici Germania și nici SUA nu au găsit o soluție bună. Poate că UE este mai bine plasată pentru a adopta politici mai nuanțate – adică politici față de China mai dure decât ale Germaniei, dar mai constructive decât ale administrației Biden. Asta pentru că UE nu trebuie să-și apere dominația la nivel tehnologic, pentru simplul fapt că nu este dominantă la acest nivel”, scrie Eurointelligence.
O intrebare de bun simt care a fost evitata: cu ce este mai buna dependenta de SUA, tara care a ocupat militar Germania? Politica asta legata de dependenta de unii sau de altii este de-a dreptul imbecila, este de esenta sionista care doreste in permanenta razboi si confruntare in loc de colaborare si buna intelegere. Daca unele tari dispun de unele resurse, alte tari dispun de alte resurse, trebuiesc lasate sa si le exploateze si sa le vanda, nu sa le declare razboi ca sa puna parazitii financiari ai lumii laba pe resursele altora. Colaborarea este calea cea mai buna, unii au resurse, altii au tehnologie, dar la un moment dat rolurile se pot inversa. Daca nu exista colaborare si buna intelegere intre state, mereu vor exista conflicte majore sub bagheta parazitilor satanisti sionisti care traiesc doar din specula si inselatorie bazate pe bani, ei nu produc nimic in afara de conflicte, minciuna si inselatorie.