Fostul suveran al României Mihai I a anunţat că, începând cu data de 10 mai 2011, toate legăturile dinastice dintre Casa Regală a României şi Casa Princiară de Hohenzollern iau sfârşit, se arată într-un material transmis hotnews.ro de Palatul Elisabeta.
„Începând cu 10 mai 2011, Casa Regală a României nu va mai purta numele de «Hohenzollern-Sigmaringen» şi va fi cunoscută de acum înainte numai sub numele de «Casa Regală a României»”, se arată în documentul semnat de Regele Mihai I.
Sunt foarte surprins de această decizie. Şi în egală măsură dezamăgit şi trădat într-un oarecare fel. Această ţară a putut fi construită şi desăvârşită instituţional în cele din urmă şi datorită unei legitimităţi. Este vorba de o legitimitate care deschide porţi. Este precum un cod de bare. Dacă îl ai, intri. Dacă nu, şi este posibil şi asta, atunci rămâi afară. Dar să-l ai şi să renunţi la el, să-l arunci pur şi simplu, asta înseamnă renunţare la viitor şi trădare faţă de trecut. Întotdeauna trebuie să-ţi asumi ceea ce dobândeşti prin naştere. Există un patrimoniu dobândit prin naştere: numele, strămoşii, onoarea, demnitatea, responsabilitatea de a păstra toate acestea. Dar şi Responsabilitatea de a le da celor care vin toate aceste valori patrimoniale, aşa cum ţi-au fost date.
Codul de bare de care vorbesc este tocmai numele de „Hohenzollern-Sigmaringen”. Regii României de la 1866 la 1947 au fost şi prinţi ai acestei case nobiliare. Acest „cod de bare” a deschis porţi la Berlin, Londra, Sankt Petersburg, Constantinopol şi oriunde a fost nevoie. Există o filiaţie apropiată de aceea a Clubului de la Roma. Dar altfel constituită. Aici numele îţi conferă dreptul de a fi prezent în clubul celor puternici şi în ultimă instanţă legitimează puterea. Mihai a fost prezent la nunta regală de la Londra tocmai datorită acestei legitimări. De ce nu a renunţat la ea înainte de a confirma participarea la nunta regală din Londra? Ar mai fi fost primit? Foarte posibil că nu!
Această renunţare nu va aduce fostei familii regale nici suportul public necesar şi nici puterea. Seamănă cu o abdicare foarte subtil strecurată şi chiar nu mai contează cum şi de cine (oricum a fost o sfătuire nereuşită) şi apoi este o dezmoştenire deliberată a posibililor viitori succesori. În istorie unele sintagme sunt adevăraţi vectori de putere deoarece vin din istorie şi îi dau acesteia direcţie. Iată una dintre ele: „Ai atâta dreptate câtă putere deţii”. Dacă avea puterea de partea sa revenea pe tron cu mult timp în urmă, indiferent de opoziţie sau non-opoziţie. Credinţa că o astfel de decizie ar deschide porţi către putere pentru latura feminină a problemei, renunţându-se astfel la tradiţia legii salice (impusă şi de familia Hohenzollern-Sigmaringen, adică urcă pe tron numai primul născut pe linie masculină), este o cruntă naivitate. Regie slabă şi actori fără reacţie.
Oricum ar fi, chiar şi în ciuda acestui subterfugiu, undergroundul economic al României nu poate fi schimbat. Şi Tahiti ar putea deveni monarhie peste noapte, dar nu va avea forţa economică a Marii Britanii!
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.