În super-market, majoritatea produselor care se vând sunt “sub marcă proprie”, adică sunt vândute ca și când ar fi produse și ambalate chiar de super-market.
Cele 7 mari lanțuri de super-marketuri și-au propus chiar ca această majoritate să atingă curând 70%. Producătorul sau comerciantul independent trebuie să “concureze” cu aceste produse care se identifică drept mărci proprii în condițiile impuse de super-market – un volum minimal/maximal de produse comercializate în incinta super-marketului, un retur obligatoriu al produselor nevândute/expirate, o plată a facturii la 90-150 de zile, o taxă de raft, o taxă de reclamă/promovare/deschidere a unei noi facilități, un tarif logistic/de transport și depozitare etc.
De aceea, laptele sub marcă proprie este 5 lei, în timp ce laptele sub marcă independentă este 10 lei, chiar dacă furnizorul și calitatea sunt identice. Diferențele de preț chiar sunt de 60-70%. Oricine poate verifica asta…
În aceste condiții, producătorii lucrează, mai degrabă, pentru super-market. Evident, în condițiile și cu specificațiile tehnice ale suoer-marketului.
Produsele astfel comercializate sunt din ce în ce mai stereotipice, după “bunul” model chinezesc, și din ce în ce mai inevitabile, după (ne)demodatul model comunist.
Dumping și calitate proastă, standardizată și rarefiată – cam astea sunt rezultatele acestei invenții comerciale.
În plus, super-marketul, care a făcut ultra-profit în plandemie, pe motiv că era singurul loc unde lumea era “în siguranță”, au și facilitatea neconcurențială de a se împrumuta (din grup sau din țara de rezidență fiscală a societății – mamă) la 2%, în timp ce producătorii și comercianții autohtoni se împrumută cu 13%. Să tot progresezi în aceste condiții…
Cu toate acestea, România are un Consiliu al Concurenței, care ar putea sancționa super-marketurile cu 10% din cifra de afaceri pentru asemenea practici necinstite. Oare ce o păzi Consiliul Concurenței? Vacile sacre ale acestui capitalism de grotă?
„Produsele astfel comercializate sunt din ce în ce mai stereotipice, după “bunul” model chinezesc, și din ce în ce mai inevitabile, după (ne)demodatul model comunist. Dumping și calitate proastă, standardizată și rarefiată – cam astea sunt rezultatele acestei invenții comerciale.”
Nu-s de acord cu definiția asta!
Așa-zisele „super-marchet” sunt o invenție comercială amerlocă, gîndită special pentru standardizarea din metropole! Hrănirea populimii la bandă rulantă.
Și cele din S.U.A. sunt burdușite tot cu marfă chinezească ieftină! …că o fi, pentru ei din Shanghai, și pentru noi din Harbin, și că asta ar însemna o diferență la calitate… Se poate. Da’ tot chinezească e.
La vegetale, tot mingile alea de volei zise „ardei gras” trikolor (aștept și movu’, că m-am plictisit numa’ de verde, galbăn și roșu! că îmbîrligătorii de jene MGO de la „Monsanto” lucrează fest la colorile karmin și kataleya), și tot ardei kapia d’-ăia kaliphornicați lungi de 15 inchi, văz în rafturi, și-i cumpără botoxatele tatuate care coboară din beamve!
Carnea? …spaniolă!
„Danone” a fost acuzată inclusiv în Frîncia natală că cunmpără laptele de la văcari (care-s toți în pragu’ falimentului, lucrînd pe brînci de dimineața pînă noaptea) cu 80 ¢/l., și-l vînd smîntînit cu 12 € micronezieni la raft! Modelu’? Amerloc!
Fiți fericiți că Ținutul Secuiesc, Ungaria și Polonia mențin aici prețurile la cartofi, ceapă, făină, mere și ciocolate, la minimum posibil! …că fără ei ați mînca… ‘la patriotică…