Adrian Păunescu: Spun comunism şi strigătul se face culoare!

„Carpaţii scânteie a primăvară/ Sevele-n frunze vor izbucni./ E Ora-Lenin în arnice./ Ora-flacără şi ora-zi./ El stă de vorbă cu adolescenţii,/ Mult luminându-se la chip./ Cu Lenin vârstele lunii şi visele/ Au mai multă esenţă, mai mult anotimp.(…)/ Carpaţii scânteie a primăvară,/ Patria mea luminând./ Lenin e veşnic şi-i miezul de flacără/solar, al acestui pământ” […]

Adrian Păunescu: Spun comunism şi strigătul se face culoare!

„Carpaţii scânteie a primăvară/ Sevele-n frunze vor izbucni./ E Ora-Lenin în arnice./ Ora-flacără şi ora-zi./ El stă de vorbă cu adolescenţii,/ Mult luminându-se la chip./ Cu Lenin vârstele lunii şi visele/ Au mai multă esenţă, mai mult anotimp.(…)/ Carpaţii scânteie a primăvară,/ Patria mea luminând./ Lenin e veşnic şi-i miezul de flacără/solar, al acestui pământ” […]

„Carpaţii scânteie a primăvară/ Sevele-n frunze vor izbucni./ E Ora-Lenin în arnice./ Ora-flacără şi ora-zi./ El stă de vorbă cu adolescenţii,/ Mult luminându-se la chip./ Cu Lenin vârstele lunii şi visele/ Au mai multă esenţă, mai mult anotimp.(…)/ Carpaţii scânteie a primăvară,/ Patria mea luminând./ Lenin e veşnic şi-i miezul de flacără/solar, al acestui pământ” (Adrian Păunescu, „Sfera de foc”, „Gazeta Literară”, an XI, nr. 4, 23 ianuarie 1964, p. 5).

„Pe pământ/ Se află statuia lui Lenin,/ Moment al trecerii lui/ din aprilie spre nemurire. (…) Iar timpul trecând/ prin mâna întinsă/ a statuii de bronz/ vine-n mîinile noastre/ şi se preschimbă-n uzine, în fabrici,/ În rachete/ şi în coloane de marmură./ Lenin priveşte oamenii/ pe fiecare din noi/ şi zorile lunii/ îi trec prin manta/ fluturând” (Adrian Păunescu, „Statuia lui Lenin”, „Gazeta Literară”, nr. 17, 26 aprilie 1961, p. 3).

„(…) Spun: Comunism! Strigătul se face culoare,/ Gându-n coloană se schimbă/ şi culoarea steagului/ Înconjoară cu traiectoria-i fulgerătoare/ această coloană/ severă/ înaltă şi simplă” (Adrian Păunescu, „Cântec între coloane. Programului PCUS”, „Gazeta Literară”, anul IX, nr. 1, 4 ianuarie 1962, p. 4).

„(…) aceasta va fi autobiografia mea./ Şi la sfârşit, privindu-ne unii pe alţii,/ vă veţi regăsi în autobiografia aceasta./ La sfârşit, ne va înconjura adevărul uimitor,/ că suntem coloanele vii pe care se sprijină/comunismul!” (Adrian Păunescu, „Autobiografie”, „Gazeta Literară”, anul 8, nr. 36, 31 august 1961, p. 4).

Distribuie articolul pe:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.