Cât ne costă amintirile de student ale lui Traian Băsescu? De ce aniversarea promoţiei nu s-a desfăşurat la Parlament sau la Cotroceni? Cât a costat evenimentul organizat de Institutul de Marină din Constanţa? Cât este el de marinăresc, institutul funcţionează pe bani publici. Îmi amintesc că la aniversările promoţiei noastre de la Filologie, fiecare a contribuit cu o sumă. Şi toate cheltuielile au fost acoperite de participanţii la respectivul eveniment. Profesorii nu au plătit niciodată. Toate aceste întrebări şi multe altele ar fi trebuit puse cu ocazia şpriţo-evenimentului aniversar al promoţiei de acum 35 de ani de la Institutul de Marină.
De ce? Toţi avem un colţişor de suflet muiat în sirop de zmeură. Colegii noştri ne însoţesc până la marea despărţire. Cu prietenii din tinereţe ne ducem până la pensie şi mai departe, cât putem merge. Şi privim toate întâlnirile cu ei ca pe nişte sărbători unice şi din ce în ce mai rare. De aceea ni se înmoaie inima şi la aniversările altora. Necum la cele ale lui Traian Băsescu! Faptul că, după 35 de ani, absolventul de la Institutul de Marină „Mircea cel Bătrân” încă mai are resurse sufleteşti pentru comemorarea finalului de studenţie este demn de toată admiraţia noastră. De obicei, pe la 30 de ani, oamenii renunţă. Nu mai suportă să vadă cum se împuţinează. Traian Băsescu, nu şi nu! Se întoarce la promoţia sa şi, cu o încăpăţânare vizibilă, ia găleata cu amintiri şi sentimentalisme şi ne-o varsă tuturor în cap. E ca şi cum ar obliga populaţia României la o baie de emoţie şi simpatie. Chiar dacă asta ar fi fost intenţia sa, operaţiunea nu-i poate fi imputată. Are şi el dreptul la o potecă spre corzile noastre sensibile, mai ales în situaţia dificilă în care se află. Numărul celor care îi transmit zilnic tot felul de înjurături creşte exponenţial. Şi, cu toate acestea, momentele de patetism ale preşedintelui nu sunt de interes public. Oricât l-ar remonta, oricât i-ar refrişa prea uzata-i popularitate, amintirile sale nu pot fi incluse pe spezele bugetului public. Funcţia şi prezumţia de omenie îi dau dreptul de a stoarce nişte emoţii. Chiar şi pe povestea ochiului său şantaliu, cel care l-a marcat atât de mult încât era să-i schimbe destinul. Dar nu-i dau dreptul la organizarea unei agape în vila de protocol destinată şefului statului. Nu ştiu cum au fost rezolvate cheltuielile de la Institutul din Constanţa. Probabil colegii săi de promoţie au pus mână de la mână şi au plătit. Iar preşedintele nu ştie. Dar dacă şi cheltuielile au fost trecute la buget, atunci ne aflăm într-o situaţie imposibil de justificat. Măcar contabil, dacă nu şi politic.
Întrebarea cea simplă, aproape băbească, este următoarea: pe banii cui a dus Traian Băsescu (marinar, preşedinte, ce-o fi) acei 450 de oameni la vila de la Neptun? Cine a plătit petrecerea? Nota a fost achitată pe bază de chetă, de sponsorizare sau prin cheltuieli de la buget? Şi dacă ar fi fost aşa, tot nu se poate ca un spaţiu public să fie utilizat pe gratis pentru o aniversare personală. Presupun că acolo nu au băut doar apă minerală, cafea şi suc. Chiar şi aşa, pentru 450 de invitaţi, în vila de protocol de la Neptun, ar fi fost făcute nişte cheltuieli. Bugetul public nu le-ar putea acoperi în nici un fel. Nici dacă ar fi un sac fără fund. Darămite acum, când banii de la buget nu ajung nici pentru bolnavi, nici pentru copii, nici pentru pensii. Ceauşescu nu şi-a permis să organizeze o reuniune a pantofarilor în acelaşi spaţiu, deşi uneori şi el îşi aducea aminte cu drag de colegii săi. Doar pentru privilegiile sale şi pentru viaţa sa din Primăverii şi din celebra vilă a fost înjurat, blestemat şi chiar executat.
Sigur, Traian Băsescu e mai simpatic. A păcălit inclusiv diagnosticul celebrului oftalmolog Boeraş, fiind singurul comandant de navă din lume care se putea uita simultan în două direcţii şi care, culmea-culmilor, a şi izbutit să navigheze în acelaşi timp pe aceste linii ireductibile. Mai mult, din ultimul clasat în promoţia sa abia aniversată pentru cei 35 de ani a ajuns pe cel mai mare petrolier al ţării şi, de pe acesta, a trecut să se joace de-a mineralierul cu toată România. Performanţa este absolut extraordinară, deşi marcarea ei tot nu poate fi încadrată la cheltuieli bugetare. O spune chiar şi logica unei babe flămânde.
Personajul cu o jumătate de privire către orizonturile comunismului şi cu alta la binefacerile capitalismului, dar şi cu un rest de ochi pineal deschis mereu spre conturi bancare are totuşi o problemă. Nu îşi poate organiza o aniversare a promoţiei sale pe banii poporului român. Şi chiar dacă el ar fi fost cel care l-a debarcat pe Ceauşecu şi ar fi meritat din plin o asemenea recompensă, decontul agapei rămânea tot la capitolul cheltuieli personale.
Mă tem că producţia de efuziune şi zmeurism nu poate fi încadrată la activităţi de stat. Ar putea fi trecută pe lista de diversiuni afective, produse cu ajutorul instituţiilor statului. Dar de decontat, tot nu se poate plăti de la buget!
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.