Alegerile locale, penultimul pas către dictatura prezidenţială

PPE a aprobat încă din 2015 un plan pe termen mediu menit să ducă, pas cu pas, la o situaţie de facto, iar mai apoi şi de jure: o republică prezidenţialistă în România. Transformarea lui de facto în de jure ar urma să fie concretizată atunci când o nouă Constituţie ar fi introdus deja în textul său regulile prezidenţialismului.

Opţiunea PPE a fost determinată de gradul la care ajunsese corupţia parlamentarilor români. Raportul despre acest grad înalt al corupţiei noastre parlamentare nu l-a făcut DNA, ci SRI, şi anume încă din vremea mandatului de director al lui George Maior. Reactualizat anual, Raportul SRI a continuat să ilustreze un grad îngrijorător de mare al derapajelor parlamentare.

Aleşii noştri sunt la curent cu existenţa acestor rapoarte. Ceea ce nu pot ei accepta este că ar putea exista o cale către prezidenţialism care să nu treacă mai întâi prin voinţa lor. În aparenţă au dreptate. Nu mai au la fel de multă dreptate dacă DNA reporneşte motoarele şi deschide dosare de trafic de influenţă doar de dragul deschiderii lor (căci fără flagrant asemenea acuzaţii nu pot fi susţinute în instanţe).

Un fel de a zice acest „de dragul deschiderii lor”… Chichirezul ar fi acela că voinţa parlamentarilor ar fi mult înmuiată în contextul în care Parlamentul ar constitui o comisie pentru modificarea Constituţiei. Ceea ce nu ar fi posibil decât dacă iohanniştii ar avea peste 66 la sută din fotoliile Parlamentului. Ce înseamnă asta? PSD, ALDE, Pro România să nu deţină mai mult de 33 la sută din mandate, iar PSD să fie atât de diabolizat încât să nu poate face alte alianţe.

Peisajul politic actual arată însă că PSD şi Pro România ar putea aduna mai mult de 33 la sută din voturile electoratului la parlamentare. Nu s-ar întâmpla aşa doar dacă:

1. PSD ar avea un pact secret cu Iohannis
2. Victor Ponta ar fi parte din pact
3. ALDE ar fuziona cu PNL

Nu e necesar ca aceste trei condiţii să fie cumulative. Ar ajunge doar ca ALDE să nu mai intre în Parlament şi, în consecinţă, să devină disponibil pentru o fuziune a liberalilor.

Semnele (ce au fost ilustrate deja la europarlamentare) au vorbit în sensul coborârii ALDE sub pragul de 5 la sută. Pactul secret dintre PSD şi Iohannis ar putea avea drept miez refuzul PSD de a face liste comune cu Ponta ori ALDE. Tăriceanu nu s-a plâns că STS ar fi de vină pentru coborârea ALDE sub 5 la sută. Ştie că nu aşa se face frauda, ci prin anularea voturilor ALDE.

Ajunge ca numărătorii voturilor de la PNL şi USR să aplice o a doua ştampilă pe cât mai multe voturi pentru ALDE.
Tăriceanu a candidat la Primăria Capitalei ca să verifice dacă nu cumva e necesar să negocieze cu PNL înainte de a păţi ruşinea de a nu mai prinde niciun loc în Parlament.

Alegerile locale au arătat că forţa ALDE e deja nesemnificativă. Pro România a rămas un mister, ascuns sub alianţe hibride, niciuna cu PSD. Dacă Pro România ar fi susţinut-o pe Gabriela Firea, Stânga n-ar fi pierdut Primăria Capitalei. Avem aici o urmă a pactului pro-iohannist.

Eliminarea fostului primar pesedist trebuia să fie vârful simbolic al acestor alegeri. Jocul nu s-a jucat pentru victoria PNL ori pentru triumful USR, ci pentru consolidarea proiectului iohannist. O nouă Constituţie ar putea însemna şi mandate noi pentru actualul preşedinte. Ca la Moscova.