Aleșii conduc pe contrasens

Suspendarea președintelui Iohannis se apropie cu rapiditate. Contradictoria viață politică, în sine un artefact, lasă loc tuturor mișcărilor politicianiste. Din 1990 până acum, adică de la mineriade până la recenta manipulare a justiției sub Traian Băsescu, România a evoluat împotriva propriilor cetățeni și democrației.

Pe acest fond au apărut politicienii, inclusiv actualul președinte Klaus Iohannis. Dacă PSD-ALDE vor reuși să îl suspende, vom avea a doua acțiune de acest fel într-un timp record. Deși unele rezultate de estimare a popularități îi dau lui Klaus Iohannis indicatori în creștere, aceasta nu este decât o propagandă pe contrasens. Popularitatea lui Liviu Dragnea, președintele PSD și al Camerei Deputaților, la rândul ei, reprezintă un succes de etapă cu beneficiari încă neștiuți. De altfel, unul dintre minusurile catastrofale ale vieții publice este acela că lumea pentru români se sfârșește în acest moment cu C.P. Tăriceanu, Iohannis sau Dragnea. Mai mult, ideea că soluțiile propuse de aceștia ar avea o viabilitate îndelungată sau pur și simplu eternă, nu arată decât prăbușirea dezbaterii publice ca suport al asigurării unor standarde minime.

Serviciile secrete au mobilizat în această perioadă zeci de mii de oameni atrăgându-i în stradă, din motive imposibil de contracarat. PSD-ul a scos el însuși susținătorii și beneficiarii politicilor de guvernare în fața sediului Guvernului. De la Ordonanța 13 până la votarea noilor legi ale justiției a trecut o perioadă în care ar fi fi trebuit să fi avut deja alegeri anticipate și o altă majoritate în Parlament. Liviu Dragnea rezistă pe piața politică cu prețul unei avarii legislative într-o confruntare, spune acesta, cu statul paralel care trebuie anihilat. In numele unei schimbări pe care serviciile secrete și justiția nu o pot accepta sub nici o formă, Liviu Dragnea ar vrea puterea de la Controceni. Presupunând că acesta sau unii dintre afinii săi politici ar ajunge în poziția de președinte, statul român nu mai poate fi blocat așa cum a făcut-o Traian Băsescu.

Președintele care luptă pentru democrație o face indirect, exact ca Dragnea and comp. Prin vocea lui Iohannis vorbește altcineva, respectiv interesele care nu au legatură cu România. Prin vocea lui Dragnea and comp vorbește situația infracțională care nu poate fi ștearsă decât cu instituirea unei dictaturi. Cu cei doi actori politici se încheie cumva epoca post-totalitară, fiind nevoie de o rejectare totală a filonului securisto-comunist infracțional din arealul politic. Schimbând Codul Penal și legile justiției Dragnea nu își poate prezerva un viitor politic și nici un control veritabil asupra reformei justiției în folos propriu. Angoasa pe care o provoacă un asemenea personaj nu este prima prin care un lider social- democrat își arată capacitatea pretins reformistă.

Ascensiunea și manevrele lui Liviu Dragnea sunt rezultatul unor complicități și eșecuri vinovate ale președintelui Klaus Iohannis. Triumful lui Liviu Dragnea se va petrece într-o țară în care acesta nu va putea fi nici președinte, nici nimic altceva. Sistemul care l-a produs pe Klaus Iohannis este acela care îl va scoate din ring, pentru că funcția de președinte nu mai este cum și -o imaginează fostul primar al Sibiului și nici sistemul însuși. Sistemul se prăbușește în fiecare clipă prin apărările celor doi.

Klaus Iohannis va fi scos umilitor din scenă tocmai de cei care au făcut practic posibilă instalarea lui la Cotroceni, de parcă la începutul mandatului ar fi fost locatarul unei garsoniere în chirie. Și imperiul imobiliar al lui Liviu Dragnea ar putea reveni în gestionarea Ministerului de Finanțe. Însă între timp și unul și celălat vor fi beneficiarii reformării injustiției, dacă România nu va da în clocot iar lucrurile se vor complica și mai mult.