„(…) Lenin se opune preluării în bloc, fără discernământ, a moştenirii literare şi recomandă valorificarea ei critică, de pe poziţiile cele mai însemnate.
Ce înseamnă însă a avea o atitudine critică faţă de moştenirea culturală sau literară? Înseamnă, răspunde Lenin, a te comporta ca un adevărat comunist, care şi-a îmbogăţit memoria «cu cunoaşterea întregului tezaur pe care l-a oferit omenirea». (…) Dar aţi face o mare greşeală dacă aţi încerca să trageţi concluzii că poţi deveni comunist fără să-ţi însuşeşti tot ceea ce a acumulat cunoaşterea omenească.
Ar fi greşit să se creadă că e de ajuns să-ţi însuşeşti lozincile comuniste, fără a-ţi însuşi acea totalitate de cunoştinţe a căror consecinţe este comunismul însuşi.
Lenin insistă aici asupra caracterului creator complex, nu mecanic, superficial a însuşirii valorilor autentice, cuturale, ale trecutului, act care presupune selecţie, dar şi o adâncă meditaţie. (…) Partidul nostru, promovând în chip consecvent criteriul leninist a stăruit necontenit asupra importanţei literare ca şi asupra grijii cu care reconsiderarea trebuie întreprinsă, combătând cu fermitate orice îndepărtare de la spiritul ei ştiinţific marxist. (…)
În cazul lui Blaga, ca şi în alte cazuri, nu trebuie să se piardă nici o clipă din vedere principiul leninist al valorificării literare, spre a se sublinia totdeauna cu fineţe, cu toate nuanţările necesare, dar fără echivoc şi cu fermitate revoluţionară ceea ce nu e acceptabil şi ceea ce e realmente nou şi folositor pentru noi pentru epoca noastră socialistă, în care marile valori nu sânt numai necunoscute, dar totodată integrate eficient operei de edificare a noii umanităţi” (Alexandru Piru, „Criteriul leninist al valorificării moştenirii literare”, „Gazeta Literară”, anul XII, nr. 4, 21 ianuarie 1965, p. 1).
„(…) Conceptul diversităţii stilurilor şi manierelor artistice de exprimare ca manifestare a libertăţii de creaţie şi semn al promovării valorilor autentice apare în numeroase luări de cuvînt ale secretarului general al partidului nostru, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, necontenit preocupat nu numai de amploarea fenomenului literar românesc contemporan, dar şi de adâncimea, calitatea şi originalitatea sa în contextul literaturii universale(…)”.(Alexandru Piru, „Diversitatea de stiluri”, „Flacăra”, anul 34, 19 iulie 1985, nr. 29, p. 10).