„Am fost trimisă la cratiță de un coleg”. Georgeta, „Barbie” șoferița de TIR – Pisy Truck INTERVIU

Drumul de la „colegul” la mândria de a fi femeie pe TIR

Georgeta a parcurs un drum lung până să își găsească adevărata vocație. Deși a terminat Facultatea de Management și a urmat cursuri de estetică, inima ei a rămas mereu la camioanele pe care le admira în copilărie. În ciuda criticilor, care îi spuneau că „nu va fi în stare”, ea s-a urcat la volanul unui mastodont imediat ce a obținut permisul de profesionist.

La început, presiunea socială a făcut-o să creadă că trebuie să se ascundă sub haine bărbătești pentru a fi luată în serios. Însă, după ce a fost confundată cu un bărbat la o rampă de încărcare, Georgeta a decis că nu mai vrea să se sacrifice pe sine pentru a fi acceptată. Astăzi, ea demonstrează că poți transporta zeci de tone de marfă fără să îți pierzi grația sau sensibilitatea.

Meseria ca mod de viață

Cotidianul: Șoferia pe TIR este considerată o meserie de bărbat. Care a fost cel mai dur comentariu sau gest primit de la colegii de breaslă când v-au văzut la volan?

Pisy Truck: Șoferia pe camion nu este doar o meserie, ci un mod de viață, greu, dur dar și frumos. Într-un domeniu dominat de bărbați, o femeie este foarte greu acceptată, văzută cu suspiciune că nu m-as descurca și că abia așteaptă unii colegi să dau greș ca să râdă de ceea ce am pățit.

Eram cu camionul stricat pe marginea drumului, în condițiile în care pe lângă camion treceau o mulțime de colegi. Eu eram pe dedesubtul camionului să încerc să repar. Am mers la service-ul de alături, m-am rugat de șeful de acolo să îmi primească camionul să mi-l repare. Șeful de acolo din start m-a refuzat, cu toate că era o chestie minoră. Nu l-a interesat disperarea din sufletul meu că sunt pe marginea drumului, cu toate că mi-a auzit vocea tremurândă și implorând ajutor. În ceea ce privește colegii ce treceau pe lângă mine, au preferat doar să privească la o femeie cum lucra pe sub camion.

Cotidianul: V-ați simțit vreodată marginalizată sau „testată” suplimentar de către dispeceri sau clienți doar pentru că sunteți femeie?

Pisy Truck: Lucrez cu o echipă de dispeceri minunată. În schimb am pățit o ispravă și o lecție pentru mine, să fiu indiferentă la orice ar zice oricine. Încărcam de la ferma unui bărbat și un coleg mi-a zis că m-a bârfit, în genul că râdea de mine și luându-mă peste picior de felul cum dau cu spatele. Probabil au mai fost astfel de situații, dar prefer să nu le mai văd și să nu le iau în seamă, pentru că uneori mă afectează și încep să mă îndoiesc de abilitățile mele.

@pisy.truck🩷🐈👩‍🎤😻pisy truck🩷🐈😻👩‍🎤camionul roz cu pisicute🐈pisicutele conduc noaptea🐈zmara+cioco+nicu+princess+mecanicosu♬ sunet original – pisy.truck

Feminitatea în cabina roz

Cotidianul: Cum vă mențineți feminitatea într-un mediu atât de dur? Cum răspundeți ideii că o femeie la volanul unui mastodont „își pierde din grație”?

Pisy Truck: Pe vremea când am început credeam că o să fiu acceptată îmbrăcându-mă ca un bărbat, cu șapcă, pantaloni de trening și culmea, am ajuns să mă tund scurt. Eram cu camionul în rampă la încărcat și un domn de la încărcare le-a spus colegilor: „SPUNE-I LA COLEGUL TĂU SĂ VINĂ”, crezând că sunt un bărbat în adevăratul sens. În momentul acela toate hainele care mi se păreau că nu sunt feminine le-am aruncat. Mi-am lăsat părul să crească, între timp mi l-am făcut roz, dar și îmbrăcămintea de acum e tot roz, ca să fim în ton cu camionul. Într-o lume a bărbaților care par puternici, eu vreau să fiu sensibilă, timidă și să arăt iubirea infinită pentru pisici. Acum am alături de mine cinci pisici (Zmara, Cioco, Princess, Nicu și Mecanicosu), care mă însoțesc tot timpul în camionul cel roz, care se numește PISY TRUCK.

Lupta cu ideile învechite

Cotidianul: Ce le-ați spune bărbaților care încă mai cred că „locul femeii este la cratiță”, după ce dumneavoastră conduceți zeci de tone pe șosele?

Pisy Truck: Am fost trimisă la cratiță de un coleg. Am râs atunci de ce mi-a zis. Cred că multe femei nu au curaj să facă ce vor, să-și trăiască visul. Aceste idei învechite încă mai sunt valabile și în zilele noastre. Bărbații nu acceptă că o femeie face ce își dorește și că este pe picioarele ei. Încă mai sunt cazuri de genul și femeia nu are curaj să treacă peste prejudecăți. La începutul soferiei, pe atunci eram începatoare, am dat peste o grămadă de vorbe grele care m-au descurajat. „Nu ești în stare”, „nu e de tine”. Aceste vorbe le-am auzit și de la persoane dragi mie. Am luptat pentru visul meu. Mi-am transformat jobul într-o lume de poveste. Nu le-aș spune nimic acelor bărbați pentru ca ei nu pot să accepte o femeie care face această meserie ci o privesc cu ciudă, invidie și răutate.

Cotidianul: Ce înseamnă, pentru dumneavoastră, egalitatea de gen?

Pisy Truck: Șoferia este exclusiv o lume a bărbaților și să acceptăm lucrul acesta. Noi femeile ne strecuram în această lume, fără a ne pierde feminitatea. Este o meserie în mare parte masculina. În mare parte am dat de colegi înțelegători, prietenoși. O grămadă de colegi mă strigă prin stație și mă întreabă de pisicuțe, dar sunt și înjurată si jignită, zicând „nebuna cu pisicile”. Eu cred că suntem pe drumul cel bun, dar e nevoie de timp și de curajul femeii de a face ce își dorește. Indiferent de meseria pe care o practicăm ca femei, să nu uităm să fim femei și să nu ne pierdem personalitatea.

Siguranța și pericolele din parcările românești

Cotidianul: Există bariere logistice (infrastructură, siguranță în parcări) care fac ca această meserie să fie mult mai dificilă pentru o femeie decât pentru un bărbat?

Pisy Truck: Pentru a ajunge camionul din punctul A în B trebuie să parcurg niște etape, în primul rând să fiu punctuală. Să nu uităm că încărcătura camionului are multe tone. Asta înseamnă să conduc cu grijă pentru a nu pune în pericol participanții la trafic. Acum, după ceva ani de condus camionul în România, nu mai fac pauză în orice parcare pentru că nu mă simt în siguranță. Am pățit-o pe pielea mea, de exemplu mi-au furat stopurile de la remorcă, mi-au furat motorina. Așa că înainte să plec la drum îmi fac un plan unde să mă parchez pentru a mă simți în siguranță și să dorm liniștită. După ce m-am parcat, prefer să stau la camionul meu și să nu intru în vorbă cu niciun necunoscut, că ceea ce contează e siguranța mea, a pisicilor, dar și siguranța mărfii.

Campania „Pe aceeași treaptă”

Cotidianul prezintă o serie de interviuri cu femei de succes din diverse domenii, de la artă și afaceri până la meserii considerate atipice. Vrem să aflați cu ce obstacole s-au confruntat în parcursul lor personalități care au ales să vorbească despre piedicile care i se pun unei femei până să ajungă pe aceeași treaptă.

CITEȘTE ȘI: „Am fost femeie într-o lume în care deciziile se luau mai ales la mese unde femeile nu erau invitate” – Anastasia Soare INTERVIU