Ana Blandiana: Partid, Odă

Iată ce am primit pe adresa redacţiei de la Tudor

Partid

Candoarea mi-a-nflorit în ochi definitiv

Cu-ntâiul plâns în curtea şcolii sub castani

Când clasa mea primea cravata roşie festiv,

Şi sufeream respinsă grav de colectiv

Că nu-mplinism încă nouă ani.

Candoarea mi-a crescut de-atuncea dureros,

Cu braţul ridicat deasupra frunţii mult,

Simbolizând că viaţa-mi va fi socotită mai prejos

Decât tulburătorul luptelor tumult,

Că niciodata n-am să mă separ orgolios

De imnul colectiv şi luminos.

Candoarea scrijelată de mâna ta lucid

În ochii mei, dramatic deschişi spre mâna ta,

Oricâte maluri s-ar sedimenta,

Nu-mi vor putea-o şterge.

Candoarea ca un zid

Va măsura maturitatea mea, Partid.

(Almanahul „Luceafărul”, 1983)

Odă

Slavă neamului acesta

Vremurilor noastre slavă!

Slavă erei ce se naşte

Duşmănită şi grozavă;

Slavă robului de veacuri

Care n-o să fie rob;

Slavă ţării ce înalţă

O şesime de pe glob;

Slavă!

Slavă fericirii

Vremii viitoare slavă;

Slavă lumii ce se naşte

În aceasta oră gravă;

Slavă anului acesta

Ce-a ucis în colb milenii;

Şi de flăcări, ca drapelul,

Slavă veşnica lui Lenin!

(Almanahul „Luceafărul”, 1983)