Angela Merkel, cancelarul călare pe trei Europe

După mai bine de cinci luni în care s-au concentrat exclusiv pe formarea noului guvern, Angela Merkel și miniștrii săi au început să ia pulsul lumii.

Ministrul Economiei, Peter Altmaier, confidentul lui Merkel, a plecat duminică într-o vizită în SUA pentru întâlniri cu secretarul american al Comerțului, în speranța exceptării țărilor UE, cu Germania în frunte, de la noile tarife comerciale impuse de Donald Trump. „Este periculos că situația actuală anunță o spirală ce contrazice ideea de comerț. Asta va distruge ce am făcut în ultimii 60 de ani“, a spus Altmaier. Aceeași sarcină o are și Olaf Scholz, ministrul de Finanțe, aflat la Buenos Aires, la întrunirea miniștrilor de resort din G20, unde se va întâlni cu omologul american.

Nucleul franco-german al Uniunii Europene

Pe frontul european, Merkel, aflată la al patrulea mandat de cancelar, încearcă să mențină unită o Europă ruptă în cel puțin trei blocuri. Primul, aparent cel mai puternic, format din Franța și Germania, susține procesul integrării profunde, chiar cu prețul oficializării statutului de țări membre de mâna a doua. Așa cum se arată în noul „Tratat de la Elysee“, ratificat de cele două parlamente în ianuarie, Parisul și Berlinul vor integrarea rapidă și completă a piețelor, mergând până la un buget comun al zonei euro, întărirea cooperării transfrontaliere, întărirea politicii externe și de securitate. Dintre aceste obiective, doar ultimul pare tangibil, pentru că la el au aderat 23 de state membre.

Fronda central europeană

Al doilea bloc european este dominat de Grupul de la Vișegrad (Polonia, Ungaria, Cehia, Slovacia), de guverne criticate fie pentru reformele justiției, fie pentru respingerea imigranților, pentru populism sau viziuni xenofobe. Sunt state care se opun transferului prerogativelor suverane către UE și cărora li se alătură, încet dar sigur, și Austria, după instalarea guvernului Sebastian Kurz, în coaliție cu extrema dreaptă. Victoria populiștilor și a partidelor antiimigrație în Italia poate alimenta în plus acest curent.

Disidența nordică

Pentru ca sarcina franco-germană să devină și mai dificilă, opt țări nordice (Olanda, Suedia, Danemarca, Finlanda, Irlanda și cele trei mici țări baltice) au emis un document prin care spun „nu“ bugetului comun al zonei euro, transferului de suveranitate către Bruxelles, deschiderii porților către mai mulți imigranți și transferului banilor contribuabililor lor către țările sudice ale UE ce nu respectă cu strictețe rigoarea bugetară a nordicilor.

Merkel face curte Poloniei

Prima vizită externă a Angelei Merkel după învestirea noului guvern de coaliție a avut loc la Paris, pentru o întâlnire cu președintele Emmanuel Macron dedicată proiectului viitoarei Europe.

A doua vizită externă a avut loc luni, în Polonia, o țară amenințată cu activarea Articolului 7 din Tratatul UE, o țară care solicită cu încăpățânare Berlinului reparații de război de zeci de miliarde de euro, care se opune celui mai important proiect energetic german (gazoductul ruso-german Nord Stream 2), care se opune proiectului pentru UE al Franței și deschiderii față de imigranți promovată chiar de Merkel, pentru a nu mai vorbi de așa-zisa „lege a Holocaustului“, care interzice folosirea în Polonia a sintagmei „lagăre poloneze ale morții“, în locul „lagărelor naziste ale morții“.

Președintele Macron a criticat țările central și est-europene, în frunte cu Polonia, pentru „dumpingul social“ pe care îl fac prin angajații detașați în Vest și pentru că privesc UE ca pe un „supermarket“ din care aleg doar beneficiile, refuzând obligațiile, în primul rând respectarea „valorilor europene“. La Berlin, abordarea este alta. Pentru a arăta cât de importantă este Polonia, vizita lui Merkel (care s-a întâlnit cu președintele Andrzej Duda și premierul Mateusz Morawiecki) a fost precedată de cea a ministrului german de Externe, social-democratul Heiko Maas, care s-a întâlnit vineri, la Varșovia, cu omologul polonez Jacek Czaputowicz. Atunci, miniștrii au discutat despre refacerea așa-zisului Triunghi de la Weimar, creat în 1991 de Franța, Germania și Polonia.

Varșovia se opune proiectelor germane

Guvernul de la Varșovia încearcă să speculeze duplicitatea Germaniei și diviziunile din UE. Ministrul adjunct de Externe, Konrad Szymanski, a precizat mesajul ce-i va fi transmis Angelei Merkel: cum poate Germania să construiască împreună cu Rusia un gazoduct ce amenință securitatea energetică a Europei după ce guvernul german, alături de Washington, Paris și Londra și-a acuzat partenerii ruși de tentativă de asasinare cu arme chimice a unui rezident din Marea Britanie. Pentru Polonia nu poate exista compromis în privința gazoductului Nord Stream 2, a spus Szymanski, iar aici Varșovia are și sprijinul SUA. Apoi, guvernul conservator polonez va protesta împotriva condiționării accesului la fonduri UE de primirea imigranților musulmani. Szymanski a arătat că întreaga dezbatere europeană se axează pe imigranții veniți din Africa și Orientul Mijlociu, în timp ce Polonia primește în număr mare imigranți ucraineni, fugiți din calea războiului din Donbas. Este o abordare care va da bătăi de cap oficialilor de la Bruxelles care gândesc măsuri punitive împotriva Grupului de la Visegrad.