Antena 3, Diana Șoșoacă și două instituții fundamentale puse într-o lumină proastă

Hăhăială, chițcăială, miștocăreala și fugăreală. Responsabili cu hăhăiala, chițcăiala, miștocăreala și fugăreala au fost Diana Șoșoacă și câțiva dintre fanii săi care au ajuns parlamentari.

Plus Makaveli, care a ajuns viral pe rețelele de socializare după un atac la adresa lui Mihai Gâdea și care astfel a intrat în grațiile Dianei Șoșoacă.

Victima fugărelii și miștocărelii a fost o jurnalistă de la Antena 3. Evenimentul nu a avut loc în spatele bufetului unei gări prin care nu a mai trecut trenul de pe vremea când ministru al Transporturilor era Traian Băsescu, și nici în vreo peșteră în care, în Epoca de Piatră, oamenii se adăposteau până trecea iarna și până le creșteau bărbile până la brâu.

Evenimentul a avut loc în Parlamentul României, un fel de sat din care câinii au fugit mâncând pământul văzând ce fel de oameni mișună pe-acolo.

În Parlamentul României face fiecare ce vrea, iar Bunul Simț nu trece cu zilele pe-acolo de teamă să nu se îmbolnăvească și el de bădărănism.

Angajații televiziunilor aleargă cu camerele de luat vederi țipând la parlamentari, iar parlamentarii îi aleargă pe jurnaliști cu telefoanele mobile țipând și ei.

Nu există nicio regulă care să aibă tangență cu decența și cu profesionalismul de care ar trebui să dea dovadă și unii, și ceilalți. Nu există un regulament referitor la locurile și momentele în care se pot organiza conferințe de presă și se pot face declarații de presă, iar aleșii neamului, unii ai neamului prost, nu au nicio emoție să-și ridice poalele în cap, să-i umilească și să-i privească de sus pe jurnaliști.

Unii dintre jurnaliști s-au transformat în procurori, iar unii dintre parlamentari în hărțuitori. Dacă lucrurile acestea ar avea loc într-o peșteră, unde să nu existe camere de luat vederi și conexiuni la internet, nu ar fi nicio problemă, jurnaliștii și parlamentarii putându-se certa acolo cât este iarna de lungă. Însă, aceste imagini fac turul unei țări întregi și ele sunt văzute de milioane de oameni care, astfel, nu mai dau doi bani pe Presă și pe Parlament.

Într-o țară democratică, puterile Statului sunt Puterea Legislativă, adică Parlamentul, Puterea Executivă, adică Guvernul, și Puterea Judecătorească, iar legile nescrise spun că Presa este cea de-a patra putere. Numai că masa cu patru picioare pe care ar trebui să stea Țara are numai două și de aceea stabilitatea sa este una cât se poate de precară.

Presa nu înseamnă numai televiziunile care manipulează, distorsionează adevărul, incită la ură și stau cu mâinile în șold, cu ochii injectați de ură și cu gura pe cei cu ale căror opinii nu sunt de acord, iar Parlamentul nu înseamnă numai poșetele fluturate deasupra capului de Diana Șoșocă în hohotele de râs ale susținătorilor săi.

Însă, din păcate, acțiunile lor pun într-o lumină proastă două instituții fundamentale ale unui stat care la un moment dat a făcut rost de democrație, numai că nu a făcut rost și de instrucțiunile de folosire a acesteia.

Unii jurnaliști și unii politicieni au coborât nivelul atât de jos încât genunchiul broaștei pare un fel de Vârful Omu la care se uitau cu gura căscată oamenii din Epoca de Piatră atunci când ieșeau primăvara din peșteri.