„Aţi văzut că l-am putut sălta şi pe Dan Diaconescu? Şi dacă l-am luat pe el, pot ascunde pe oricine. Din PSD sau din PDL.” Asta a vrut să spună Traian Băsescu, îmi zice un chibiţ de politică. Posibil! S-a întins mai mult decât îi este plapuma. S-a înţeles cu PDL-ul să joace cu ei şi cu Traian Băsescu în campania electorală şi acum a cerut mai mult, susţine altcineva. „Bine că i s-a înfundat, că şi de la nu ştiu cine a mai luat bani ca să-şi ţină gura!” Posibil! „Toată chestia este doar o introducere spectaculoasă la o campanie serioasă de arestări. O să vezi cine urmează!” Supoziţia aparţine unei doamne care se teme şi de umbra ei. Ni l-a oferit pe Diaconescu pe post de Moţoc, ca să uităm de tăierea pensiilor şi a salariilor! Posibil!
Aş putea să subscriu şi eu la această ipoteză. Are doza ei de verosimil. Disperarea lui Traian Băsescu de a ieşi de pe agenda televiziunilor de ştiri este enormă. Singura sa şansă este această tentativă de a schimba subiectul agendei publice. Dacă în zilele următoare vor vedea două-trei personalităţi arestate, românii vor uita şi de salarii, şi de pensii, şi de codurile galbene! Încep să facă pariuri cu „cine urmează?”.
Ipotezele pot fi nenumărate. Un lucru rămâne clar! Că vorbim de un post de televiziune controversat, folosit pentru toate scandalurile de mâna a doua şi a treia. Că vorbim despre un jurnalist cu puţine legături cu presa. Că practicile de la OTV şi cele ale lui Dan Diaconescu, în ciuda faptului că intrau sub incidenţa legii, au fost tolerate atâţia ani. Televiziunea tabloidă a atins în România cote de mizerie greu de imaginat.
Nicăieri în lume televiziunea pentru publicul larg n-a coborît atât de jos! Şi nu a beneficiat de amestecul în troaca audienţei de atâtea personalităţi publice: preşedinţi, prim-miniştri, miniştri, oameni de afaceri şi vedete ieftine. De la Traian Băsescu şi Ion Iliescu până la Ion Cristoiu şi Horia Alexandrescu, toţi s-au înghesuit să lustruiască scaunele de la OTV şi să ofere un strop de credibilitate maşinii de făcut bani din centrul Bucureştilor (mutată acum ceva mai la periferie).
Bogăţia lui Dan Diaconescu, în ciuda pierderilor înregistrate de televiziunea sa (de zece ani funcţionează numai în pagubă!), este impresionantă. Avem de-a face cu cea mai mare avere strânsă din pierderi declarate şi înregistrate la Ministerul Finanţelor Publice. Şi cu cea mai mare audienţă de public obţinută fără nici un fel de investiţie serioasă (până la mutarea în noul sediu). Într-o ţară în care legile au fost mai mult pentru fraieri, Dan Diaconescu a izbutit o lovitură de maestru. A făcut pe nimic şi din mizerii şi nimicuri o televiziune pe care toţi ar fi cumpărat-o (deşi multă vreme a provocat doar senzaţii de greaţă şi jenă!).
Reţinerea lui Dan Diaconescu în cazul de şantaj reclamat de un primar din provincie e un mezelic. Circulă zeci şi zeci de poveşti mult mai spectaculoase. M-ar mira să nu iasă la suprafaţă. Oricum, avem de-a face cu un stil balcanic de a folosi o televiziune pentru a face afaceri şi pentru a te lipi de politică.
Mizeria, doar un lipici sigur şi durabil!
