Arta, măreţia şi istoria unei Curţi europene

Râsete, şoapte, rugăciuni, strigăte, cântece, tropote de copite, stăpâni şi servitori, bucătari, vânători, principese, ambasadori care semnează un document, cardinali, un secretar cu o carte, care aprinde candela unei biblioteci, refac atmosfera epocii şi splendorile vieţii de curte. Cunoscutul regizor galez Peter Greenaway a creat un spectacol menit să „repopuleze” acest spaţiu, redând viaţă saloanelor cu duci şi ducese, câini de vânătoare, muzicieni, curtezane, povestind istoria unei dinastii şi invitând spectatorul să cunoască lumea acelui timp. Expoziţia „Arta, măreţia şi istoria unei curţi europene”, de la Venaria Reale, oferă vizitatorului peste 400 de opere, ilustrând istoria familiei De Savoia. Galerii somptuoase, împodobite cu picturi şi statui, create de artişti celebri, pierdute parcă în infinit, mobilier, candelabre, orologii, argintării, cristaluri, belşug de lucruri rare, preţioase.

Istoria unei dinastii

Puţine dinastii europene se pot mândri cu o continuitate a regatului comparabilă cu cea a Familiei de Savoia, întinsă din secolul al X-lea în secolul al XX-lea, traversând istoria europeană până în primii ani ai Războiului Rece. Dinastii celebre s-au mulţumit cu mai puţin. Hohenzollern, cu cinci secole şi jumătate. Stuart, trei secole şi jumătate, Romanovii, cu trei. După o restaurare de opt ani, Complexul principilor De Savoia, de la Venaria Reale, ridicat de ducele Carlo Emanuele II de Savoia pentru „plăcere şi vânătoare”, a fost nu de mult restituit publicului, în toată frumuseţea sa barocă, pe o suprafaţă de 950.000 de metri pătraţi, cu peste 5.000 de fresce şi decoraţiuni. Declarată în 1997 „Patrimoniu al Umanităţii” de către UNESCO, această splendidă arhitectură barocă din secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea, proiectată de mari arhitecţi, Amedeo di Castellamonte, Michelangelo Garove, Filippo Juvarra, Benedetto Alfieri, este comparabilă cu Versailles-ul. Aici lucrau ebenişti de geniu, creatori de mobile delicate din esenţe speciale, de la palisandru la lemn de trandafir şi cedru, intarsiate cu fildeş, baga şi argint, desenatori şi ornamentalişti, aurari şi maeştri ai porţelanului biscuit, bronzieri. Numai pentru a decora Salonul Dianei cu celebrele scene de vânătoare au venit arhitecţi, pictori din întreaga Italie, dar şi din Olanda, Franţa. Domeniul a fost numit „Corona di delizie” (Coroana plăcerilor). Era un sistem ce includea palate, grădini, locuri de cult şi rezidenţă de vânătoare pentru plăcerea familiei De Savoia, simbolul măreţiei sabaudiene. Până în urmă cu zece ani, se vorbea despre Venaria Reale la trecut, ca despre o bijuterie pierdută, iar astăzi se poate privi în toată splendoarea sa, ca un edificiu impunător şi grandios. În doi ani şi jumătate de la redeschidere a fost vizitată de peste 3.000.000 de persoane.

Poveştile cruciaţilor, soldaţilor şi curtenilor

O vizită la Venaria Reale fără a intra în Sala Artelor ar însemna neglijarea unui lăcaş fundamental. În saloanele încărcate de fast poate fi vizitată o colecţie de respiraţie internaţională, cu opere panotate cu rigoare ştiinţifică, intitulată „Cavaleri. De la Templieri la Napoleon”. Expoziţia reprezintă o cursă uluitoare printr-un labirint de coduri, de secrete, de adevăruri nevăzute din istoria complicată, şi de multe ori secretă, cu răsunătoare şi sângeroase procese, ca în cazul Templierilor, cu povestea Lojilor masonice…

Cavaler al Templului de Malta, al Ordinului Santissima Annunziata ori al Legiunii de Onoare… Ce au în comun aceste vieţi atât de diverse? Ideea onoarei, a meritului, faptul că un om poate fi recompensat cu dreptul de a purta o cruce şi de a aparţine Ordinului Cavalerilor. Sunt retrasate secole de istorie europeană. Circa 120 de opere – statui, picturi, veşminte, armuri, bijuterii, manuscrise – sunt incluse în trei mari secţiuni: „Cavalerii lui Christos”, „Cavalerii Regelui” şi „Onoruri şi merite”, de la epoca cruciaţilor la templieri, de la ordinele „monastico- cavalereşti” la ordinele „monastico-militare”, până în perioada lui Napoleon. Simbolistica cavalerească a devenit o prezenţă importantă în iconografia gentilomului.

În 1099, cruciaţii cuceresc Ierusalimul, iar Occidentul creştin se implică în epopeea lor pentru a împiedica musulmanii să stăpânească pământul sfânt. Câţiva cavaleri veniţi din Europa se decid să se asocieze într-un ordin religios, găsesc un sediu aproape de anticul templu al lui Solomon şi-şi iau denumirea de Cavalerii Templului. Ordinul Cavalerilor Spitalului Sfântul Ioan din Ierusalim, care oferea asistenţă săracilor şi bolnavilor, este cel mai vechi ordin religios-militar, datând de la sfârşitul primului mileniu. În 1552, ioaniţii sunt obligaţi să părăsească insula Rhodos, unde se refugiaseră din Israel, şi să se stabilească în insula Malta, luându-şi numele de Cavalerii de Malta. Caravaggio a realizat adevărate portrete-capodopere ale unor cavaleri, precum „Portretul lui Alof de Wignacourt”. În epoca modernă, zeci de sculptori, pictori şi arhitecţi, precum Tiziano, Caravaggio, Bernini, Velasquez, Antonio Canova, Giorgio Vasari, au devenit cavaleri de Malta, de Santiago, San Michele sau Peron d’Oro.

Ordine, însemne, simboluri şi colane

Printre exponate, vestita masă a templierilor, „Templecombe”, care ar reprezenta, după unii, figura lui Christos de pe Sfântul Giulgiu, iar după alţii, capul Sfântului Ioan Botezătorul, stă mărturie a faptului că templierii erau înconjuraţi de o lume secretă şi misteriosă.

Dincolo de aceste simboluri şi reprezentări, expoziţia oferă posibilitatea de a admira autentice capodopere, precum „Portretul ecvestru al lui Gio Carlo Doria”, regelui Spaniei sau cel al „Cavalerului de Santiago”, realizate de Rubens, „Portetul Cavalerului de Malta” de Tiziano sau cel al lui Paolo Cavagna, cel al „Cavalerului Mauriziano” de Agostino Carracci, „Karl von Habsburg”, maestrul Ordinului Teutonic, pictat de Giusto Suttermans, aflat în catalogul Galeriei de la Palazzo Pitti, cel al lui „Gian Paolo Pesent, cavaler al Ordinului Sfântului Mormânt”, pictat de Carlo Ceresa, „Giovan Francesco Serra”, cavaler de Santiago, al cavalerului „Fra Galgario”, al lui „Don Giovanni Battista”, Cavaler de Malta, cu tunica roşie şi crucea albă a Ordinului San Giovanni din Ierusalim, de Mattia Preti, al „Mariei Teresa di Bourbone şi Valabriga, contesă Chinchon”, membră a Ordinului Maria Luisa, pictată de Goya în 1746, sau al „Cavalerului Sfântului Ioan”, realizat de Tiziano…

Între manuscrise, semnalăm o piesă rară, „Regulamentul Templierilor” din secolul al XIII-lea, cât şi „Statutul Ordinului Jartierei”, donat de Regina Maria a Angliei ducelui Emmanuele Filiberto de Savoia, în 6 august 1554, ordinul dat de Filip cel Frumos împotriva templierilor de pe teritoriul francez, datat 14 septembrie 1307, „Codul Nobilului Ordin al Lânei de Aur”, compus din 216 hărţi, care vorbesc despre ceremonialul şi sărbătorile de la Curte. Se evidenţiază şi Planul vizând organizarea unei noi cruciade, ce conţine răspunsul lui Jacques de Mollai, marele maestru al templierilor, în 1306, cât şi o scrisoare pe pergament a Ducelui de Bedford, Maestru de Rohan, datată Paris 1416. Din secolul al XIII-lea, capetele încoronate ale Europei au decis să aibă un nou tip de ordine cavalereşti, „Cavalerii Mesei Rotunde”, cu un număr restrâns de cavaleri, al cărui Mare Maestru era regele. Menţionăm şi manuscrisul de înfiinţare a „Ordinului Dragonului”, fondat în 1408 de Sigismund de Luxemburg, pentru a-i combate pe turci. Domnitorul român Vlad Ţepeş a fost Cavaler al acestui Ordin. Patronii spirituali ai „Dragonului” sunt Sfântul Gheorghe, Sfântul Arhanghel Mihail şi Sfânta Margareta. Dragonul Ordinului este reprezentat cu bucla cozii încolăcindu-se în jurul gâtului, simbolul puterii de sacrificare a propriei vieţi, iar heraldica reprezintă simbolic sufletul unui cavaler dându-şi viaţa pentru a salva un alt suflet. Pe medalia de luptă, Dragonul este de culoare verde; bucla cozii încolăcită în jurul gâtului este de culoare verde aurie; pe spatele Dragonului, pe o bandă albă, este trasată o cruce roşie asemănătoare steagului cruciat al victoriei lui Christos asupra morţii după Înviere.

Sunt expuse numeroase spade aparţinând templierilor, realizate în manufacturile europene din secolele al XII-lea şi al XIII-lea, spade din prima cruciadă (1096-1099), statui de cavaleri în armură, turnate în bronz, cu ornamente bogate. Tronează portretul împăratului „Massimiliano I”, cu Colanul de Cavaler al Ordinului „Lâna de Aur”, pictat de Albrecht Dürer, dar şi rafinatul portret al lui „Filip cel Frumos”, rege al Castiliei, figurat cu acelaşi colan, semnat de Michel Sittow. O altă piesă interesantă este un pandantiv al ordinului „San Michele”, realizat de un orfevru francez în 1607. Printre bijuterii, atrage atenţia un splendid colan al „Ordinului Elefantului”, fondat în 1457, oferit Venariei Reale de Regina Danemarcei, colanul Ordinului „Santo Spirito”, din aur şi cu 29 de plăcuţe cu flăcări roşii, dispuse în forma îngerilor. Colanul lui Napoleon este constituit din 16 acvile, sprijinite pe un fulger, cu capetele întoarse către motivul central, coroana.

De la Sfântul Spirit la Legiunea de Onoare

Expoziţia prezintă şi elegante veşminte, aşa cum sunt cele din manufacturile franţuzeşti ale Ordinului „Sfântului Spirit” din Franţa, creat de Ludovic al XVI-lea. Sunt expuse şi Mantia cavalerilor Ordinului „Lâna de Aur”, marea capă a Cavalerilor Ordinului „Sfântului Ştefan”, folosită numai în timpul ceremoniilor, impunătoare şi spectaculoasă, sau mantia aparţinând lui Joseph Bonaparte, cu emblema Ordinului „Legiunii de Onoare”, realizată în 1805. Se remarcă un „Portret al Împăratului Napoleon I în costum de încoronare”, pictat de Stefano Tofanelli, o altă lucrare, înfăţişând-l în uniformă verde, la gât cu Marele Colan al „Legiunii de Onoare”, a lui Andrea Appiani, sau celebrul tablou al lui Napoleon, călare, semnat de Jean Baptiste Debret. Acelaşi pictor îl înfăţişează înmânând Crucile Legiunii de Onoare, în 14 iulie 1804, în Biserica Invalizilor.

Metamorfozele omului Iisus

Un alt spaţiu restaurat, „Le Scuderie Juvariane” (fostele grajduri ale Curţii de Sabauda), în care pătrunzi traversând o magnifică seră de lămâi, scăldată în sunetele unei orchestre de muzică de cameră, o grădină a măslinilor şi apoi una a palmierilor, a fost metamorfozat prin jocul de lumini şi umbre dând naştere unor grandioase şi scenografice spaţii, cu mari vitralii care filtrează lumina soarelui, cu nenumărate plante, ce adăpostesc expoziţia „Iisus. Corpul şi figura în artă”. Curatorul ei, Timothy Vernon, specialist în istoria artelor, face o diferenţă între omul obişnuit Iisus şi Christos mesianicul. Să ne imaginăm firul subtil care leagă, într-o modernitate absolută, lucrări de la Mantegna la Picasso. Expoziţia, care se împarte în mai multe secţiuni, este focalizată pe interesul suscitat de persoana fizică a lui Iisus în artele occidentale şi cuprinde peste 180 de capodopere, printre care cele semnate de Andrea Mantegna, Giorgione, cu „Iisus purtând crucea” (recunoscută ca o pictură cu puteri miraculoase), Ludovico Carraci (Sfânta Treime cu Christos mort, lucrare din Pinacoteca Vaticanului, preluând iconografia medievală), de Donatello, Giovanni Gerolamo Saboldo („Bunavestire”, 1530), Luca della Robbia, cu „Madona cu pruncul”, ce a făcut parte din colecţia lui Lorenzo Magnificul, o superbă sculptură florentină de secol XV.

Un univers magic

Sculpturi paleocreştine, dar şi picturi din secolul al XVI-lea arată felul în care artiştii l-au vizualizat pe Fiul lui Dumnezeu. În acest sens, reprezentative sunt „Botezul lui Christos” de Paolo Veronese, „Mântuitorul”, o capodoperă a lui Mantegna, operă ce potenţează emoţia figurii lui Christos îndurerat, cu mâna pe scriptură, pe care scrie „Ego sum: noli te timere”. Într-o altă secţiune a expoziţiei tronează „Crucifixul” creat de Michelangelo Buonaroti, alături de o pădure de crucifixuri de diferite dimensiuni, articulate pe idea nu numai a fragilităţii şi vulnerabilităţii, dar şi a demnităţii şi libertăţii. Pe laterale se întâlnesc numeroase picturi, precum „Ecce homo”, „Christ cu coroana de spini”, „Patimile lui Chirstos” după Hans Memling, ce reprezintă intrarea în Ierusalim, „Christos purtând crucea” de Benvenuto Tissi, numit şi Garofalo, „Răstignirea” de Giovanni Battista Crespi. În alte săli întâlnim opere legate de Înviere, semnate de Rubens, Bernardo Strozzi, unul dintre importanţii reprezentanţi ai Barocului italian, „Îmbălsămarea lui Christos” de Giovanni Bellini, până la piese moderne, cum ar fi „Crucificarea” lui Pablo Picasso. Expoziţia surprinde măreţia incomparabilă a umilinţei şi a durerii Răstignirii, care face posibil ciclul Învierii şi Mântuirii.

Un popas ideal

Magnificele Grădini ale Venariei Reale, una dintre minunile barocului european, asemănătoare Versailles-ului, aflate la poalele Munţilor Alpi, întinse pe o suprafaţă de 80 de hectare, cu peste 40.000 de plante, au fost şi ele regândite şi restaurate, timp de 10 ani, împreună cu fântânile arteziene şi cu sculpturile lor, de către maestrul peisagist Giuseppe Penone. Proiectul a costat peste 25 de milioane de euro.

Te poţi plimba în Parcul La Mandria, o oază de verdeaţă, cu arbori seculari, cu mici lacuri, cu animale sălbatice şi domestice, cu un manej în care te poţi răsfăţa cu parfumul florilor, cu muzica fântânilor arteziene. În acest spaţiu se desfăşoară „Bienala Internaţională de Antichităţi”, a cărei scenografie este proiectată de arhitectul Italo Rota. În galeria zeiţei Diana, cu rafinate decoraţii şi stucaturi, va avea loc festivalul „Puccini şi femeile sale”.

Între 15 şi 23 mai, în aceste grădini s-a desfăşurat „Săptămâna Artelor”, organizată prin colaborarea dintre Accademia Albertina di Belle Arte di Torino şi Conservatorul Giuseppe Verdi. Publicul s-a putut regala cu concertele de muzică clasică şi liturgică, cu participare internaţională, într-un ciclu intitulat „Muzică sacră la Curte”. Tot aici, pe perioada verii, se va desfăşura „Festivalul Muzicii”, cu muzică clasică, jazz, rock şi pop, cu solişti precum Lucio Dala, De Gregori, Gigi d’Alessio, Kings of Convenience, Cranberries, Franco Battiato ş.a. Un „Festival al Florilor” va bucura ochii vizitatorilor, iar în cadrul proiectului „Savoir vivre” publicul va putea asista, în faţa unei cafele cu ciocolată, la convorbiri între experţi în artă, arhitectură şi istorie.

Din 26 iunie se va putea vizita, la Galeria Grande, unde se desfăşurau ceremoniile de la Curte, expoziţia „Diademele şi bijuteriile Curţii Sabaude” în care, alături de statuia făcătoare de minuni, „Madona d’Oropa”, care patronează întregul Piemonte, se află piese realizate de iluştrii orfevri italieni începând cu secolul al XIX-lea. Aceştia au creat bijuterii pentru împodobirea statuii Madonei, în care au incrustat pietre preţioase şi credinţă. Li se alătură busturile din marmură ale reginelor şi principeselor Italiei, ornate cu bijuterii, realizate de Giacomo Grosso şi Pietro Canonica. În tablouri vivante se pot regăsi portetele Reginei Margherita şi al Mariei José di Savoia, cu preţioase diademe şi coliere.

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.