Miercuri seara, pe post de meci în Champions League am văzut un interviu cu Traian Băsescu mai flecărit decât toate celelalte, dar şi mai plin de tot felul de şopârle. De ce l-o fi apucat dorul pe preşedintele lui Schnecker să ne mai împacheteze o dată? Pentru a risipi teama de război a românilor? Pentru a ne atrage atenţia că s-ar putea să ne lovească o altă criză? Dacă acesta este noul nume al prestaţiei catastrofale din ultimii doi ani a regimului Băsescu, atunci sigur ne loveşte şi următoarea. Şi cât de curând! Ce avea să ne spună „alde Băselu”? Că Europa trebuie să bage în bănci cam 250 de miliarde. Altfel? Ce-i cu asta? Coşmar din subsolurile gândirii prezidenţiale, rezultatul analizei sale strategice, profeţie sau vorbit în dodii? Sigur, dacă scrie un ziarist e grav. Poate pune în pericol stabilitatea financiară a Uniunii Europene. Dacă un marinar vorbeşte în dodii, nu se pune! Şi dacă Traian Băsescu a vrut să-i sperie pe cei care au cash mai mult? Ei bine, numai psihologul ne poate răspunde la o asemenea întrebare. Un detaliu care ne-ar putea ajuta să înţelegem mai bine asemenea propoziţii. Din când în când Traian Băsescu îşi plimba limba peste buzele uscate, râdea zgomotos, îşi modifica expresia feţei în stil Marin Moraru şi apoi devenea grav, sec, cu prostii cât caru’ (gen „o arestez şi pe mama”). Ceva de mangă, nu de şef de stat, a dominat toată discuţia! De ce a făcut insistent referiri la comportamentul său nemilos? De ce a redus viziunea sa anticorupţie la „arestez pe oricine”? Ca să-l convingă pe nea Gheorghe cel speriat de Capitală că şeful statului e omul dreptăţii. Altfel, mai toată lumea ştie că Traian Băsescu fantazează cu sânge rece pe seama oricărui subiect, inclusiv a prostiilor sale, chiar şi a abuzurilor sau a mânăriilor pe care le păstoreşte. Ca şi în cazul ALRO sau al băieţilor veseli din afacerile cu energie. Când îi spune cineva că Vitali Matchinsky a plecat seara târziu de la Cotroceni, el poate zice absolut orice. Că a jucat poker cu nu ştiu cine, că zbura spre Marte, că mângâia o claviatură de pian cu ştiu eu cine. Când este vorba de Blejnar, uşuiala! Nu-l cunoaşte. Ca mai apoi să ne spună despre colaboratorul său apropiat că l-a văzut într-o discuţie despre zarzavaturi. Dar sub zarzavaturi, ce era, dom’ Băselu? Nimic-nimic? Numai urări de bine şi de succes? Şi ouă de pitpalac! Chiar aşa? Maşina merge de duduie şi omul nostru se uită cu tupeu la lună şi zice că nu ştie nimic, nu cunoaşte, n-a văzutără şi, ca atare, sictir, să trecem la subiecte de mai mare anvergură, de nivelul preşedintelui, nu al contrabandiştilor! Adică să-i aresteze, mama lor de derbedei! Şi pe frate-miu, şi pe mama!
Ce cumplită ironie a sorţii! O fi vorbitără preşedintele ştiind că iese ştirea cu şpaga de la Bercea Mondial către Fratello? Sau subconştientul preşedintelui profeţeşte ca şi Marghioala? Nu pot răspunde la una ca asta. Dar pot să spun că jurămintele de cârciumă de miercuri seara s-au dus dracului joi dimineaţa. Când a apărut ştirea cu banii de la Bercea la Mircea Băsescu, pac, a fost schimbat procurorul. Să-l aresteze pe frate-miu lângă ţigan? Să moară mama dacă rezist la aşa ceva! Păi, aţi zis, dom’ preşedinte! Am zis, bre, da’ voi nu ştiţi că mă ia gura pe dinainte şi mai scap şi eu prostii?
Şi pentru o mai bună izolare fonică, scena publică a fost tapetată cu povestea sindicalistului Marius Petcu.
Pe cuvântul meu, Radio Erevan din bancurile cu Bulă era o treabă extrem de serioasă!
