O particularitate istorică românească o reprezintă instituţiile „diferitelor forme ale vieţii juridice, economice şi culturale” care s-au schimbat de zeci de ori într-o singură sută de ani. D.Drăghicescu a arătat – la vremea lui, cu geniu sociologic, cum „caracterul indivizilor şi al popoarelor este ecoul pe care-l lasă în suflete felul activităţii ce desfăşoară instituţiile”. […]
Motto: „De vreme ce există planete pustii în spaţiu, ar trebui să se afle şi oameni pustii care nu reflectă nici o lumină; care niciodată nu ar putea purta viaţă“. (Goran Tunsrom – Hoţul) Sunt încrâncenați. Probabil că ceva din viața lor nu le mai aparține. Nu este vorba despre control, cât despre înțelegere. Într-un […]
În anul 2005, pregătind expoziţia dedicată periferiilor sociale şi aflându-mă în arhiva morgii, am avut surprinderea să descopăr, între filele unei cărţi, ultimele rânduri ale unei eleve din clasa a VII-a profesională, scrisoare semnată şi datată 10 ianuarie 1936. Dorinţa elevei era aceea de a-şi finaliza studiile, însă nu şi-a putut „realiza acest ideal, din […]
La poalele sudice ale munţilor Atlas se află orăşelul algerian Colomb-Bechar, răsfirat pe stânci golaşe care se pierd în nisipul saharian. Foarte posibil să fie un peisaj pe care va trebui să-l plasăm la poalele Carpaţilor despăduriţi de mafia lemnului şi care se pierd într-o câmpie redusă la un strat de praf şi dune de […]
Motto: „Așa cum nerozii nu dădeau doi bani pe stele, nici stelele nu dădeau doi bani pe nerozi“ (Orhan Pamuk) Iubitori ai propriului dezastru. Aceşti nefericiţi nu cunosc liniştea interioară pentru că o înlocuiesc cu furia, cel mai adesea perseverent calculată, împotriva oricărui individ harnic şi creativ. Se urăsc atât de mult pe ei înşişi, […]
În istorie ar fi preferabil să ţii ritmul schimbărilor, să-ţi păstrezi vie puterea de a înţelege succesiunea de peisaje umane sau politice. Altfel, există primejdia să fii exlcus, căci pierdut e cel care întârzie în istorie. Partidul, marele selector uman, a malformat destine, aducându-le în abstract, dând naştere unei societăţi reduse la mimetism, forţată astfel […]
Lipsa scopurilor prefigurează anarhia. De prea mult bine, oamenii au atitudini bizare. De pildă, huliganilor englezi nu le lipsește nimic. Însă ei se duc pe stadioane pentru partidele de bătaie. Nu pentru spectacolul fotbalului, ci pentru propriul lor meci de forță. La altă scară, atentatul din Norvegia arată unde poate duce alienarea confortului, toleranței. Era […]
Sentimentul că România se află într-o perioadă nu de creştere, ci într-o perioadă de confuzii şi stagnare economică mi-a fost întărit de explozia preţurilor care pulverizează salariile românilor de nivel mediu.
Oamenii sunt topiți de plictiseală și de lehamite. Chipul lor pare a fi devorat din interior. Nimeni nu mai poate zâmbi în fața micilor bucurii care îndrăznesc să reziste deznădejdii. Așa arată oamenii într-o țară devorată de șacali ascunși vederii sau camuflați în „oameni de bine“. Doar ei zâmbesc mereu. Bine îmbrăcați și cu optimismul […]
Istoria a circumscris acest fenomen de disoluţie deliberată a unor state care ar fi putut să ajungă, în anumite circumstanţe favorabile, o forţă economică, cel puţin. Cazul dispariţiei Iugoslaviei stă mărturie, numai că, în privinţa ei, distrugerea a avut un caracter mai agresiv, pentru că şi poporul a opus rezistenţă dură în faţa disoluţiei sociale […]
„Nu este deloc comod să te fi născut într-o ţară de a doua mînă“ unde nu există decît „două categorii de oameni: cei sărmani, din care era (şi continuă să fie n.m.) alcătuită mai toată ţara, şi cîţiva şarlatani, cîţiva paraziţi care exploatau (şi continuă să exploateze n.m.) mizeria celor dintîi.“ O ţară unde moartea […]
Schimbările într-un domeniu atât de complex precum educația nu se petrec nici de azi pe mâine și nici într-o singură generație. Finalul dezastruos al bacalaureatului din acest an reprezintă finalul unui segment de dreaptă al cărui început se ascunde cu mult mai în trecut. Căderea învățământului și educației în general începe abrupt după 1948. Nu […]
Atunci când sunt uitate amănuntele unor trecute întâmplări, se face o reconstituire. Reconstituirea ajută amintirii și mai ales impune definitiv adevărul. În afară de ceea ce înțelegem în mod obișnuit prin reconstituire, mai există un gen de „reconstituire“ impusă celor puternici. Cuceriți, alienați de putere. Și când se cred stăpâni pe saltul lor, când ajung […]
Încercați să vă închipuiți următorul tablou, cu un salon foarte modern, unde intrați pe neașteptate. Să zicem că sunteți mamă și, dintr-un foarte bizar îndemn, nu ați putut dormi și în toiul nopții ați pornit pe coridoarele septice, viu colorate, până în salonul unde micuțul tău abia născut este intubat. Vreți numai să-l vedeți. Odată […]
Imediat după revoluţie în România au pătruns mai multe convoaie umanitare. Aceşti occidentali descopereau o ţară cel puţin curioasă pentru nivelul de dezvoltare european. De altfel, un medic venit cu unul dintre aceste convoaie a emis butada devenită astăzi celebră: „În România se întâmplă două lucruri cu populaţia acestei ţări, unul rău, iar celălalt bun. […]
A fost odată un actor grăbit. Era în vremea când plebeii stăpâneau ştirile iar maestrul stăpânea informaţia. Şi din acele îndepărtate timpuri au rămas până astăzi aceleaşi obiceiuri ale puterii. Plebea cu praful de pe tobă iar maestrul trăgând sforile. Şi tot trăgând de sforile puterii, în joaca lui nevinovat de dispreţuitoare pentru jucători, maestrul […]
Sărăcia face casă cu românul de când se ştie. Nu am de gând să generalizez un fapt istoric, însă reperele istoriografice vorbesc de foarte puține perioade de liniște prin ținuturile moldo-valahe.
„Un popor care depinde de străini pentru hrană şi îmbrăcăminte va trebui să fie mereu supus” (Benjamin Rush, 1775, Pennsylvania) Românii pierd abilităţile de a construi pozitiv şi subtilităţi ale curajului, care cer efort susţinut pe termen lung. Pierd mult prea uşor răbdarea de a aştepta să cunoască, să dezvolte timpul necesar pentru experienţe de […]
Fiecare purtăm cu noi un muzeu personal, în care adunăm şi conservăm urmele unor atitudini consumate sau dorite, ale unor idealuri aşteptate sau împlinite, sau multor eşecuri asumate, dar şi alungate. Acest muzeu este chipul nostru.
Fiecare purtăm cu noi un muzeu personal, în care adunăm şi conservăm urmele unor atitudini consumate sau dorite, ale unor idealuri aşteptate sau împlinite, sau multor eşecuri asumate, dar şi alungate. Acest muzeu este chipul nostru.
În spaţiul universitar românesc de până la 1947 a existat genul de excursie didactică, prilej de discuţii libere, pe teme complementare şcolii, dar foarte ancorate în proiectele de viaţă ale fiecărui student.
În spaţiul universitar românesc de până la 1947 a existat genul de excursie didactică, prilej de discuţii libere, pe teme complementare şcolii, dar foarte ancorate în proiectele de viaţă ale fiecărui student.
Pare să fie un mers în oglindă, însă foarte diferit de o parte şi alta a traseului. La stânga vezi forfotă, calcul rece, pragmatism hrănind trădări iar la dreapta simţi resemnare colectivă iar în interiorul ei o îndelungată aşteptare. Avem doua Românii care nu se ţin de mână şi nu merg la pas în aceeaşi […]
Se spune adesea că foarte mulţi au trac în faţa unei pagini albe. Fie nu pot lega cuvintele, fie nu au suficient curaj să le lase acolo odată ce au fost aşezate. Dar mai există un fel de spaimă legată de această poveste, însă dintr-o alta perspectiva. Cum ar fi de pildă ca tu să […]
Se spune adesea că foarte mulţi au trac în faţa unei pagini albe. Fie nu pot lega cuvintele, fie nu au suficient curaj să le lase acolo odată ce au fost aşezate. Dar mai există un fel de spaimă legată de această poveste, însă dintr-o alta perspectiva. Cum ar fi de pildă ca tu să […]
În primăvara anului 1905, un tânăr doctor se întorcea în ţară, după o lungă şedere în Franţa, unde a lucrat câţiva ani după doctorat, specializându-se în medicina de urgenţă şi medicina legală.
este parte a
