La poalele sudice ale munţilor Atlas se află orăşelul algerian Colomb-Bechar, răsfirat pe stânci golaşe care se pierd în nisipul saharian. Foarte posibil să fie un peisaj pe care va trebui să-l plasăm la poalele Carpaţilor despăduriţi de mafia lemnului şi care se pierd într-o câmpie redusă la un strat de praf şi dune de nisip, cum tinde să devină vechiul grânar al Europei Orientale.
Şi nimic nu este exagerat. Istoria a mai înregistrat schimbări rapide de peisaj în decursul unei generaţii. Scriitorii latini amintesc de „Arabia Felix“ pe care Roma nu a stăpânit-o şi care se afla în zona Yemenului de azi. Era numită aşa datorită vegetaţiei abundente şi a climei aproape unice. Edenul care semnifică paradisul pierdut se aseamănă izbitor cu numele oraşului Aden, al actualului Yemen, numai piatră şi stâncă, fără pic de vegetaţie. În timpuri mai apropiate nouă, vikingii au descoperit un ţinut minunat de verde şi călduţ, mult mai la nord de ţinuturile lor, după ce au străbătut marele ocean. Şi au numit acest pământ nou Groenlanda sau „ţinutul verde“, devenit apoi o banchiză.
România a fost renumită şi ea pentru pădurile şi întinsele păşuni care o cuprindeau. Numele judeţului Teleorman este de origine cumană, venind din Deli Orman, adică „Pădurea Nebună“. Nu mai avem pic de pădure în Teleorman. Bucureştiul era aproape un paradis de crânguri, păduri întinse, coline înalte bune pentru păşunat şi platouri pentru locuit presărate printre lacuri bogate în peşte şi udate de culoarul sinuos al Dâmboviţei şi al afluenţilor, aspect păstrat până în vremea Vladimirescului în mare parte.
Centura împădurită pe care o doreau interbelicii nu era un moft, căldurile foarte mari din timpul verilor ultimului secol i-au pus pe gânduri pe edilii şi igieniştii de odinioară. Oraşul vechi urma să fie conservat în interiorul centurii de pădure, iar oraşul nou urma să se dezvolte în afara acesteia. Bucureştiul şi-a pierdut pădurile, spaţiile verzi şi pomii de pe marginea străzilor, sacrificaţi pentru buticuri sordide, iar cât despre proiectul interbelic, este deja tardiv, clima luând o decizie definitivă înaintea oficialilor noştri. Destinul subsaharian al sudului ţării este implacabil. Căldura sufocantă a ultimelor săptămâni a fost similară unei zile normale din Tripoli, până şi la Rabat, în Maroc, a fost mai răcoare. Şi mai este ceva: aşa cum există un destin individual, există şi un destin colectiv.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.