Pare să fie un mers în oglindă, însă foarte diferit de o parte şi alta a traseului. La stânga vezi forfotă, calcul rece, pragmatism hrănind trădări iar la dreapta simţi resemnare colectivă iar în interiorul ei o îndelungată aşteptare.
Avem doua Românii care nu se ţin de mână şi nu merg la pas în aceeaşi direcţie. România politică se apropie de implozie comprimându-se tot mai mult în discursuri recurente şi personaje perpetuu jucătoare pe aceeaşi scenă. România alegerilor noastre nu a fost încă începută, ci este doar visată şi uneori tainic pornită în proiectele de viaţă ale fiecăruia.
Alegerile lor sunt pentru o falsă proiecţie a puterii susţinute de procente tot mai subţiri. Alegerile noastre sunt îndreptate către un viitor mai apropiat circumstanţelor trăite şi sunt în afara strategiilor politice. În fond este o problemă de asumare. Ce poate fi asumat în afara vreunei tabere politice? Ei bine, totul! Se aseamănă cu propriile asumări din viaţa ta, propriile tale responsabilităţi legate de familie, carieră, aspiraţii pentru copilul tău, cu deosebirea că îi incluzi şi pe ceilalţi din jurul tău. Sau poate că deja o faci dacă se întâmplă să conduci un birou, o instituţie, o fabrică, o companie, o afacere etc. În mic, acest lcuru se întâmplă şi sunt mii de decidenţi care ştiu conţinutul asumării şi responsabilităţii foarte bine şi tot ei mai ştiu că este colectivă.
În consecinţă, ar trebui realizat un transfer de personalitate. Acest transfer a fost numit de Petre Pandrea „helvetizare”. Care sunt coordonatele „helvetizării României” văzute de Petre Pandrea, pentru o posibilă ieşire din semi-colonialismul ţării noastre? Sunt patru repere: Neutralitate în caz de război; eliminarea politicianismului; respectarea cultului valorilor şi primordialitatea gospodăriei edilitare. Când „venitul naţional nu mai merge la capitole neproductive şi va ajuta la refacerea paraginilor”, când „politicianismul se va reduce până la atrofie” iar „politica se va transforma în emulaţie edilitară, asemeni unui concurs între urbanişti”, abia atunci şi numai atunci, „cultul valorilor se va instaura automat”.
Despre alegerile lor nu ştim nimic: programe, strategii, aşteptări, idealuri şi aspiraţii politice sau repere ale unei bune guvernări, DAR mai ales cine sunt cei trecuţi pe liste? Cum le arată chipul şi care le sunt profesiile? “Mai interesează?”, suntem întrebaţi din interiorul aşteptărilor lor. Aşteptările noastre au însă această primă condiţie de bun-simţ: cine sunt şi ce sunt? Cum au convins în profesia lor? Nu interesează aici cum şi cât au convins în structura lor de partid, ci în afara ei, printre cei mulţi şi luptători cu viaţa.
Cu ceva vreme în urmă ne mai priveau de pe afişe fizionomii care chinuiau un zâmbet şi în spatele lor rânjea adesea vidul profesional, dar astăzi sunt cu toţii ascunşi printre calcule şi cifre, procente şi influenţe, şi acelea mici şi precare. Acestea sunt alegerile lor. Ceea ce înseamnă că a sosit timpul alegerilor noastre.
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.