Articole scrise de: Aurel I. Rogojan

În loc de motto: “Cum România, dincolo de enunţ, nu are un regim legal al folosirii ofiţerilor acoperiţi, legea o face cutuma abuzului. Cu cât mai mare, cu atât mai tare!“. În săptămâna 11-15 februarie crt., pe agenda preşedinţilor României şi Federaţiei Ruse s-au aflat, pur joc al întâmplării (?!), întâlnirile de bilanţ ale activităţii […]

La numai câteva ore de la consumarea atentatului terorist asupra unui autocar cu turişti israelieni, în parcarea Aeroportului Internaţional Sarafovo din Burgas–Bulgaria (18 iulie 2012, ora locală 16:50), “premierul Benjamin Netanyahu a spus cine se află în spatele acestuia. Bulgaria trebuie să joace ca un partener şi să garanteze interesul naţional“, au susţinut doi foşti […]

Văzând atâtea contraziceri, zbateri, stângăcii şi ignoranţă în reacţiile oficiale ale autorităţilor în chestiunea raportului “Globalizing torture”, îţi vine când să râzi, când să plângi.

In ultima saptamana, doua intalniri la nivel inalt ale liderilor de la Bucuresti si Chisinau au fost anulate. Pe 24 ianuarie a.c. , premierul Republicii Moldova, Vlad Filat era asteptat de Victor Ponta, primul ministru al Guvernului Romaniei la Iasi…

În 1980, la Conferinţa pentru Securitate şi Cooperare în Europa, de la Madrid, o delegaţie a imigraţiei maghiare s-a prezentat cu documente prin care revendica independenţa Transilvaniei, în numele unui pretins partid socialist transilvănean în exil. Nu putine delegaţii prezente la Conferinţă au luat problema Transilvaniei în serios.

La data de 5 februarie 1953, ora 09.00, Oficiul de Stare Civilă al Sfatului Popular al oraşului Sighet, regiunea Baia Mare, emitea “Actul de moarte “ al lui Iuliu Maniu, “fără ocupaţie”, fiul lui Ioan şi Clara, născut în comuna Şimlău [n.n. satul Bădăcin], raionul şi regiunea Oradea, la 8 ianuarie 1873.

În viaţa politică de pe malurile Dâmboviţei, un râu dintr-o ţarănord-balcanicăşi, strict geografic, central-europeană, bântuie o stafie împotriva căreia toţi vigilenţii naţiunii s-au unit într-o continuăşi nemiloasă hăituală: stafia securiştilor, a agenţilor secreţi, a spionilor şi a ofiţerilor acoperiţi. Istoricii sunt de acord că trei profesii sunt primordiale, ele apărând la începuturile existenţei umane: vrăjitorul, […]

Opera cinematografică a regizorului Sergiu Nicolaescu va rămâne pentru posteritate partea luminoasă a vieţii sale. Şi o pagină de seamă a artei cinematografice naţionale. O altă parte a vieţii sale stă şi va rămâne sub semnul unor mari şi împovărătoare lucruri ascunse. Activitatea ca preşedinte al Comisiei senatoriale pentru cercetarea evenimentelor din decembrie 1989 este […]

Fără ură şi părtinire am să vă spun că l-am cunoscut pe Sergiu Nicolaescu în cabinetul generalului Nicolae Budişteanu, comandantul Şcolii Militare de Ofiţeri Activi nr.1 a Consiliului Securităţii Statului ( actualmente Academia Naţională de Poliţie “Alexandru Ioan Cuza”).

Oricât de mult mi-am propus ca, odată cu deschiderea campaniei electorale, să dau condeiului concediu şi să mă relaxez ca privitor al spectacolului politic, părţile interesate într-un moratoriu nu se pot abţine să nu ne provoace ofensator uzul raţiunii, instigându-ne la poziţionare “pro” sau “contra”.

Vineri, 2 noiembrie a.c., Serviciul Român de Informaţii şi-a lansat noul web-site, prilej cu care pe sigla principalei autorităţi puplice de securitate naţională a fost înscrisă o nouă deviză -“Patria a priori”. O deviză ce pare inspiratăşi poate fi bine primită, în contextul accelerării tendinţelor dezintegratoare ale patriilor tradiţionale ale naţiunilor şi ale statelor naţional-unitare. […]

„Ţânţarul” din imagine este o dronă controlabilă de la distanţă şi echipată cu cameră video şi microfon. „Insecta” are şi dotări alternative, adaptate scopului pentru care este folosită, respectiv prelevarea unei mostre de ADN, introducerea sub piele a unui micro-dispozitiv de urmărire RFID, sau injectarea unei picături letale.

Stafia unei ameninţări insidioase bântuie prin România. O stafie fără chip, care bulversează guvernele, tulbură raţiunea justiţiei, intoxică presa şi cenzurează libertatea cuvântului.

Configuraţia listelor candidaţilor la alegerile parlamentare, dar şi a viitoarelor camere legiutoare a generat, pe drept temei, atât oarecare îngrijorări, cât mai cu seamă o isterie a dezbaterilor de pe marginea scenei politice, iar din interiorul acesteia am avut parte de răbufnirile cu substrat, dar şi ameninţătoare ale lui Tăriceanu, Orban, Chiliman, Cherecheş, Moisescu, care nu sunt fitecine şi nici nu încheie lista contestărilor deciziilor lui George-Crin Antonescu.

În timp ce, la Oradea, filiala Partidului Popular Maghiar din Transilvania (PPMT) Bihor a fondat Comisia pentru Apărarea Drepturilor Maghiarilor din Bihor, la Budapesta cotidianul „Nepszava” nu scapă prilejul de a insinua cât de periculos escaladează Crin Antonescu extremismul în Partidul Naţional Liberal, pe care medii politice de la Budapesta l-ar dori dezmembrat, iar coaliţia USL, spartă până la alegerile din decembrie.

Intrarea “în adormire” a liberalilor, ca şi a celorlalte partide “istorice”, după reprimarea şi scoaterea lor brutală din viaţa politică românească de către regimul de import al dictaturii proletariatului, pare a nu se mai sfârşi, nici după mai bine de două decenii de la reafirmarea pluripartidismului în România noului veac.

Aș dori să cred că exemplele ce urmează sunt desprinse din romanele sau filmele de ficțiune cu spioni. Nu este așa. Fiecare caz în parte exprimă câte o realitate crudă, fiecare caz în parte este cunoscut de un număr suficient de persoane pentru împlinirea condiției de existență a „locului public”.

La 1 octombrie 1949, dupa trei razboaie civile revolutionare ( 1924-1927; 1927- 1937; 1946-1949), a fost proclamata Republica Populara Chineza. Peste numai patru zile, la 5 octombrie 1949 s-au restabilit relatiile diplomatice dintre Romania si China, la nivel de ambasada la Bucuresti si Beijing. Anterior, din 3 iulie 1939 si pana la 21 iulie 1941, […]

Securitatea cetăţeanului, sănătatea naţiunii şi educaţia generaţiilor care vor asigura viitorul României sunt, încă, domenii în care statul, această entitate administrativă bugetofagă şi permanent bulversată de hazardul jocurilor politice, continuă a avea ultimul cuvânt.

Pe măsura trecerii timpului apare tot mai evident că ascensiunile în politică ale liderilor Uniunii Social Liberale au avut ca numitor comun încrengăturile de interese economice transpartinice, în numele cărora se iau deciziile importante ale guvernelor, fără deosebire de culoarea partidelor.

În luna cea mai fierbinte din a noastră “The Long, Hot Summer” am stat departe de epicentrul evenimentelor din România care au speriat Vestul. Din fundătura satului meu natal, peste care mai pluteşte încă pâcla Evului Mediu, turbulenţele politice din Capitală s-au văzut aidoma unui ieftin spectacol de bâlci, cu mulţi figuranţi şi foarte puţini actori serioşi, maturi, înţelepţi şi potriviţi rolurilor în care au fost distribuiţi prin voinţa suverană a naţiunii.

Avram Noam Chomsky (n. 1924) este un reputat lingvist american, profesor emerit la Massachusetts Institute of Technology (MIT). În afara mediilor academice, Chomsky este mult mai cunoscut în lumea întreagă pentru activitatea sa politică, îndeosebi în ceea ce priveşte critica vitriolantă la adresa politicii externe a Statelor Unite, dar şi a guvernelor altor mari puteri.

Aşa cum anticipam în editorialul anterior, “Talibanii Curţii Constiţutionale” (vineri, 3 august crt.), scandalul listelor electorale este atât de imens şi cu consecinţe atât de devastatoare încât interesul înmormântării lui, dacă se poate în Groapa Marianelor, va deveni periculos de contagios, impunând fie trimiterea unora în carantină, fie achiesarea la un monstruos compromis.

Decizia Curţii Constituţionale a României de a amâna pentru 12 septembrie a.c. validarea sau invalidarea, ori anularea referendumului de demitere a preşedintelui suspendat Traian Băsescu, în pofida oricăror argumente de fundamentare a soluţiei, este încă o mostră de gravă deficienţă funcţională.