Sistemul pus la punct de Traian Băsescu, preluat cu temeinicie de cel care i-a urmat în funcție, continuă să producă monștri.
Președintele Klaus Iohannis avea alte mijloace ale autorității instituționale prin care să contribuie la îndreptarea lucrurilor, însă, a preferat abuzul din care nu mai are cale de ieșire.
România a revenit, prin debila noastră clasă politică, la situația de simpli plătitori de tribut.
Criza epidemică a scos la suprafață, ca o veritabilă demonstrație, toate disfuncționalitățile României, până la ultima.
Precizarea că exemplarul cinegetic a fost confundat nu poate decât să sporească panica asupra unor oameni cu atribuții precise,
Dragi contemporani, lăsați lumina să pătrundă printre gratiile închisorilor care sunt acum lumea noastră, măcar pentru a vedea unde ne aflăm
Comisia Europeană nu are cum să dea accept unor proiecte prin care fondurile comunitare sunt subtilizate în cronicizarea unei situații mai mult decât scandaloase.
Săptămâna Mare n-a adus modificări în agresivitatea și falsificarea realității din media românească.
Compania UiPath nu este prima firmă înregistrată în România, de către cetățeni romani, care reușește să își facă un loc pe plan global, însă deține recordul absolut.
Cheltuielile și modul de funcționare a României sunt strict legate de un tip de funcționare a statului, dezastruoasă.
Partidele politice românești, din ultimii 30 de ani, cu excepții nesemnificative, acționează în același mod ca fostul partid comunist din perioada anilor ‘50.
Fostul ministru este, în fapt, un om de afaceri, care însă încearcă să iasă din perimetrul privat spre a se instala în cel public.
Reprezentanții României, ai comunităților locale, europarlamentari (..,) au trecut de la mercenariatul intern la cel extern.
Institutul Cultural Român a evoluat involuând, până s-a transformat într-o Agenție gen „DUNĂREA “ a fostei Securități.
Implicarea președintelui Iohannis în actul de guvernare a fost una dintre marile greșeli, o încălcare gravă, de ordine publică, în funcționarea constituțională a statului
România nu mai poate face față clasei politice lipsită de orice reprezentativitate.
Dacă pentru primii există reguli de circulație aplicabile, pentru ceilalți, deocamdată, România nu are soluții să își se protejeze cetățenii.
Uniunea Scriitorilor, recunoscută prin actul bolșevic Decretul 267-1949, nu este o organizație legală.
Cu improvizațiile unor contabili închipuiți salvatori ne aflăm în fața unui dezastru dublu cuantificabil.
Pentru cei care consideră ca dreptatea și-o pot face singuri, omul cu ranga, în acțiune explicită, reprezintă o fotografie de pus în ramă.
Finanțând televiziunile și presa scrisă, oamenii politici au cumpărat libertatea de exprimare, respectiv critica. România nu a făcut nimic în dezvoltarea unor structuri medicale de reacție, necesare și în perioade normale.
La noi, guvernul s-a refugiat în spatele epidemiei, încercând să tragă un profit maxim, aruncând astfel țara din criza medicală în alte zeci de crize.
Nu mai există instituții relevante în România care să nu fie ocupată de clanuri, transformate astfel fraudulos după modelul de organizare și interacțiune a interlopilor.
Funcționarii publici, demnitarii și alte categorii aflate în exercițiul comunitar, în marea lor parte, ar trebui sa treacă teste severe privind sănătatea mintală.
Situația tot mai grea din viața publică are o cauză, alta decât neconformitatea legislației, iar apariția salvatorilor electorali de pe margine pune dublă presiune pe situația de fapt.
În condițiile în care guvernul nu se solidarizează în regim de urgență cu societatea ieșită pe străzi, sub toate aspectele, va trebui să demisioneze.