Ce e cu această debandadă, domnule președinte?

În PNL, între partide, între partide și președinte. De 50 de zile, România nu are Guvern plin. De 50 de zile, asistăm la jocuri de putere și planuri de culise care nu fac altceva decât să adâncească neîncrederea oamenilor în politicieni. Și să țină jurnaliștii peste program la muncă (ca să mă plâng și eu).

Ceea ce s-a întâmplat astăzi ori te enervează, ori te amuză. Ca să punem în context, aseară, premierul desemnat (la trecut), Eugen Tomac, merge și prezintă programul de guvernare, la Antena 3, vorbește ca și cum urmează un vot în Parlament, iar 12 ore mai târziu, iese de mână cu președintele și aflăm că și-a depus mandatul.

Expresia lui Eugen Tomac demonstra că într-adevăr, cum s-a spus, funcția de premier i-a fost pusă în brațe vrând-nevrând. Rămâne întrebarea care a fost planul președintelui? Chiar a încercat să-l facă pe Tomac soluția de compromis și s-a gândit că va strânge o majoritate, având în vedere că era apropiat și de USR și de PNL? Sau, pur și simplu, l-a împins pentru a forța partidele să revină la discuții pentru formarea Coaliției? Nici nu mai contează…

Ce contează e poziția președintelui în raport cu partidele.

Nicușor Dan vrea să fie Klaus Iohannis

Și în raport cu USR, și în raport cu PNL. Cuvântul lui Iohannis era literă de lege pentru liberali, iar când ceva nu ieșea, obstacolul era îndepărtat (vezi cazul Ludovic Orban). Și așa a încercat și Nicușor Dan cu Ilie Bolojan. Sau cel puțin a sperat, calculând, cu atenție și îngrijorare, șansele puciului. Acum la plural, puci-uri.

Doar că Bolojan nu e nici Cîțu, nici Ciucă, și a învățat câte ceva și de la Orban-pățitul.

Cât despre USR… USR ar fi vrut ca Nicușor Dan să fie pentru ei ce a fost Klaus Iohannis pentru PNL. Dar spre nenorocul lor, nimeni nu i-a perceput ca fiind partidul prezidențial. Așa că pentru a nu pierde doi iepuri dintr-o lovitură, au ales să șadă de-a dreapta lui Bolojan, dintr-un calcul de imagine, să nu ne gândim că din cine știe ce alte considerente.

Așa că Nicușor Dan a avut de rumegat și calculat și consultat. Cu unii mai mult, cu alții mai puțin.

Președintele nu se aștepta ca în urma consultărilor, nimeni să nu se clintească. De aceea am tot văzut perioada de așteptare, spre exasperarea societății care primea informații doar pe surse, fiindcă se juca. Dar cum până la final Bolojan s-a ținut de scaun și de rezoluție, iar majoritatea din USR a trebuit să facă la fel, l-a propus pe Tomac.

Mesajele de tipul „sunt optimist” au putut fi rostite de două-trei ori. În momentul în care liderii partidelor dădeau înainte cu critici, și când chiar PSD a admis (pe surse) că nu poate vota singur, ca să nu pice prost, nu s-a mai putut cu oprimismul. Tomac s-a resemnat, președintele nu.

Atunci ieșirile președintelui au început să fie de-a dreptul apăsate, într-o notă de nervozitate evidentă față de iresponsabilii de la PNL, USR și chiar și UDMR.

Liberalii s-au gândit că au upper hand

În urma ședinței de joi a liberalilor, în care au decis în unanimitate că nu vor vota Guvernul Tomac, conducerea PNL se vedea deja cu sacii în căruță. S-a dat pe surse scenariul că se vor duce la consultări cu pieptul în față și-i vor spune președintelui <<asta e, trebuie să recunoști că nu mai ai ce face. Așa că acceptă Guvern minoritar PNL-USR-UDMR>>. Cu premier Bolojan, evident.

Poate că asta l-a enervat pe președinte și mai mult. Nu știm.

Ce știm e că Adrian Vestea nu a participat la ședința menționată mai sus. Oare urmărea de acasă cum liberalii se bucură râzând, știind ce se va întâmpla?

Premierul desemnat a povestit la Euronews, în prima apariție publică de după anunț, cum singurul cu care a discutat a fost Nicușor Dan. Și că până la urmă, important e că un liberal e în fruntea țării și face reforme. Prin această numire, Nicușor Dan și-a asumat tot ce urmează. Că va fi perceput ca președintele care intră în bucătăria internă a partidelor, în ciuda etichetei pe care domnia sa însuși și-a atribuit-o, de mediator.

(Acum, și societatea…ba se plânge că Nicușor Dan nu intervine, ba că intervine prea mult. Să ne hotărâm.)

Nicușor Dan nu l-a putut propune pe Predoiu, era prea evident.

Ar fi fost un motiv și mai bun pentru ca societatea să-l acuze de blat cu PSD. Cu varianta Vestea, Nicușor Dan poate argumenta că până la urmă, n-o fi președinte de partid, dar e prim-vicepreședinte.

Vește bună pentru PSD

Nu-i Predoiu, dar se poate substitui. Ce și-au dorit social-democrații încă de la început (și Nicușor Dan, de asemenea)? Un premier „maleabil”, citez chiar din discuțiile cu surse apropiate Administrației Prezidențiale.

Un premier care să nu pună probleme, care să poată împăca pe toată lumea.

Veștea are o mare calitate, a fost președintele Uniunii Naționale a Consiliilor Județene (UNCJR) și ministru al Dezvoltării într-o perioadă de frăție, perioada Ciucă-Ciolacu. Adică Veștea înțelege cum e cu banii, cum e cu primarii care trebuie mulțumiți.

Dar mai e mult până departe.

Președintele a tot explicat că a căutat o variantă despre care a crezut că e capabilă să coaguleze o majoritate. Cu prima s-a înșelat. După același principiu a operat și în cazul lui Vestea? Da, Veștea ar putea coagula o majoritate, dar în aceeași măsură, poate rupe un partid.

Îi vor încăleca liberalii din tabăra Thuma pe cei ai lui Bolojan? Îl va lăsa USR din brațe? În ce barcă va sări UDMR?

Sunt multe întrebări și un mare risc, mai ales pentru Nicușor Dan. Șeful statului nu poate risca să fie învins cu propriile lui arme. E o confruntare directă între Dan și Bolojan, deznodământul epic al mult iubitului tandem (la trecut).