Festivismul de altădată, al statului totalitar, pare a fi pretextul comod și inept al scoaterii României din datele sale istorice și din mecanismele europene, la nivelul păstrării unui calendar public.
Ziua Independenței de stat reprezintă o resursă a memoriei naționale și un excepțional punct de observație asupra istoriei în curs.
Generațiile care au desăvârșit Independența rămân un exemplu dincolo de fila de istorie, stabilind integritatea profundă a supraviețuirii și regăsirii românilor.
Ziua Europei, la rândul ei, se constituie într-un prilej de analiză de la nivelul organismelor statului român, prin vocile autorizate în gestionarea treburilor publice.
In condițiile de acum, pare că doar MAE se păstrează în parametrii unei agende cu obligații constituționale.
Ziua Independenței statului român și Ziua Europei se suprapun chiar în sensul pe care Europa, prin marile sale puteri, l-a susținut în ultimul an.
Prin Independență România a transferat tributul către Armata țării.
Situația stabilită astfel, la 10 Mai 1877, pare profund modificată cu concursul clasei politice de acum, fapt pentru care le este imposibil să mai facă trimiteri la Independența statului și la mecanismul european.
România a revenit, prin debila noastră clasă politică, la situația de simpli plătitori de tribut.
Azi este ziua regalitatii !
Înghesuit între Steagul Uniunii Europei și steagul Alianței Nord-Atlantice, Tricolorul românilor încercă să răzbată la vedere.
Romania a incetat sa fie independenta la 01.01.2007 prin transferul (asumat de catre stapanii locali) de suveranitate catre UE (Berlin). Cat de „benefic” este, se vede zilnic cu ochiul liber.