Cine capitalizează politic de pe urma protestelor din Franța? – ANALIZĂ

Profesorul Cristian Pîrvulescu spune că protestele din Franța sunt o tradiție veche, iar fiecare generație încearcă să facă revoluția sa.

„Franța este o țară care are o tradiție a protestului, care pleacă, cel puțin, din Revoluție. Deși, dacă vrem să coborâm, e mult mai adâncă, adică putem să găsim elementele acestei tradiții încă în mișcarea din secolul al XIV-lea, al XV-lea.

Dar Revoluția Franceză este cea care fondează un întreg sistem și, ca ax fondator, va reveni permanent cu un fel de obligații generaționale. Și vom vedea că aproape fiecare generație încearcă să facă revoluția ei, de cele mai multe ori, ca și Revoluția din 1789, fără să existe motive reale pentru ea.

Și pentru cei care spun că este o mișcare a imigranților și magrebienilor, e simplu: nu erau magrebieni și islamiști în 1789, dar au incendiat Bastilia, în care nu era niciun prizonier politic. Nu erau nici islamiști, nici magrebieni în 1871, la Comuna din Paris, dar au incendiat Hôtel de Ville, primăria Parisului, și așa mai departe. 

Apoi a fost Revoluția din 1848. Aproape fiecare generație a avut propria ei revoluție. Deci, o lungă tradiție a protestului, care a pornit violent în Franța, și trebuie înțeleasă în sensul ăsta manifestația de acolo”, a explicat el.

Pe de altă parte, profesorul Cristian Pîrvulescu spune că oamenii au nemulțumiri veșnic, iar faptul că „doar în momente electorale ajung să protesteze în stradă ne vorbește despre manipulare și instrumentalizarea acestor proteste”.

Politologul e de părere că mișcările de protest din Franța, cu siguranță, au fost speculate de grupuri extremiste, iar faliile care existau în societatea franceză au fost amplificate de rețelele de socializare și au creat o nemulțumire care se strigă în stradă. 

Criza locuințelor. Generațiile precedente aveau acces la locuințe sociale

Cristian Pîrvulescu e de părere că cea mai mare problemă sesizată de generația tânără, în toate țările în care s-a ieșit în stradă, este criza locuinței. Criza este generată de lipsa de politici sociale și menținerea celor măsurilor de austeritate.

„În Franța, și nu numai, pentru că vorbim de Franța, de Spania, de Italia, de Belgia, de Portugalia, criza principală, din punctul meu de vedere, pe care se bazează această revoltă, este criza locuinței. E o problemă pe care generația tânără o simte în mai mare măsură decât celelalte, pentru că politicile sociale au încetinit foarte mult în ultimele decenii, sunt primele sacrificate la politicile de austeritate și reducerile în bugetare, iar consecințele se văd. Pentru că, dacă generațiile precedente aveau acces la locuințe sociale, acum locuințele sociale sunt din ce în ce mai puține.

Sigur, cartierele sociale construite în anii ’60-’70 au devenit, inclusiv în România, problematice, pentru că nu au reușit să integreze grupuri sociale. Dar ăsta nu este un argument să abandonezi și să recalibrezi politica socială. 

„Principalul instrument împotriva sărăciei”

Eu cred că principalul instrument pentru lupta împotriva sărăciei este o politică eficientă a locuirii. Pentru că, în momentul în care asiguri oamenilor un acoperiș și le asiguri și posibilitatea de a putea lucra, de a putea supraviețui… în momentul în care nu au asigurată locuirea, în acel moment lucrurile devin grave.

Și când nu asiguri bătrânilor, din cauza capitalismului fără control, posibilitatea unei bătrâneți decente… Maricarmen a murit în urma șocului la care a fost supusă. Este inadmisibil. Și nici nu știu ce impact va avea acest scandal asupra alegerilor anticipate. Că, dacă vedeți, unii profită”, a motivat politologul.

Legătura cu alegerile. Cine câștigă

Cristian Pîrvulescu adaugă că aceste proteste vor cântări mult în alegeri și e de părere că scopul e acela ca centrul politic să fie eliminat. În Franța, el fiind reprezentat de „macronism”.

„Italia are alegeri în viitor, Grecia, că au fost și în Grecia mai nou, are alegeri în viitor. În Belgia nu sunt alegeri, aia e o problemă mai complicată cu educația. Aici chiar guvernul central, condus de un flamand, are politici care sunt defavorabile învățământului din zona Bruxelles și francofonă. Dar în Franța avem alegeri, în Spania avem alegeri și așa mai departe. În Italia sunt alegeri.

Vedem că, de fapt, aceste mișcări se instrumentalizează pentru a radicaliza societatea și pentru a scoate centrul din joc. În Franța este evident lucrul ăsta. În Franța, principalul perdant al acestor confruntări, care sunt îndreptate împotriva macronismului, cum îi spun eu, este centrul. Macron a fost un reprezentant al centrului, care se revendică ca atare și nu se numește dreapta sau stânga. 

Acum, între extrema stângă și extrema dreaptă, cei care se opun sunt laminați pur și simplu. Și această laminare pleacă de la probleme care există, dar care sunt în mare măsură amplificate și scoase din context”, a argumentat el.

De către cine sunt instrumentalizate aceste mișcări

„Guvernele au devenit din ce în ce mai tehnice și au pierdut capacitatea de a dialoga cu părțile societății, iar, de când rețelele sociale s-au dezvoltat, adversarii au profitat în mai mare măsură decât oricând, pentru că fracturile astea sunt istorice.

Cei care instrumentalizează manifestațiile sunt extrema stângă și extrema dreaptă.  Dar, pentru mine, cei care au interesul ca aceste tulburări să existe sunt, în primul rând, rușii.

Implicarea Rusiei

Războiul hibrid este cel pe care Rusia îl duce și folosește foarte multă inteligență. Nu o să găsiți foarte multe urme de Telegram în Franța, spre exemplu, cum se întâmpla încă în vremea Vestelor Galbene. Sunt mult mai rafinați acum și folosesc grupuri pe care le pot incita și care fac jocurile, în mod inconștient, ale Rusiei. Pentru că, până la urmă, extrema dreaptă, în general, face jocurile Rusiei”, a conchis profesorul.

Profesorul identifică trei tipuri de grupări care au fost implicate în aceste evenimente. 

„Prima grupare este cea a protestatarilor onești, care își strigă nemulțumirile și de care profită unii dintre ei. Făcând parte din cultura franceză, participarea la proteste este cât se poate de firească. Când te duci în Franța, cel mai intens lucru pe care îl întâlnești e o grevă care se manifestă public.

Apoi, grupurile de extremă stângă, care s-au mobilizat în zona acestor manifestații și care au încercat să perturbe. 

Dar și grupul al treilea, grupurile de vandali, care folosesc aceste ocazii pentru a distruge. Nu e vorba de o viziune politică, cât se poate de clară, ci mai degrabă de vandalism și de atitudinea anti-etatică. 

Mediapart, care este un site de informații independent, a obținut o serie de rapoarte ale serviciilor secrete, probabil din zona sindicatelor care funcționează acolo, sindicate mai degrabă de stânga, care nu au acuzat extrema stângă că a și organizat aceste manifestații, deși, după cum știți, la Limoges, cei care au fost arestați pentru incendierea clădirii sunt oameni care erau legați mai degrabă de extrema stângă.

Ministrul neagă cu vehemență acest lucru și spune că este vorba despre o manipulare, dar subiectul există, anume că se creează imaginea că e vorba de extrema stângă”, a explicat acesta.

Cum arată scena politică în urma protestelor

El consideră că principalul actor politic care a beneficiat, în afară de Marine Le Pen, este Jean-Luc Mélenchon, iar asta le servește rușilor.

„Acum, cu manifestațiile astea, Mélenchon a căpătat aripi. Noi discutăm aici despre o luptă umăr la umăr pentru intrarea în turul doi, iar intrarea în turul doi a lui Mélenchon o avantajează în mod net pe Marine Le Pen.

Cine are interesul ca Marine Le Pen să câștige? Bănuiesc: Vladimir Putin. Vladimir Putin încearcă, de fapt, să învingă Rusia pe teren electoral în țările noastre, cum a făcut în România, va face și în celelalte țări”, argumentează politologul.

Inegalitățile sociale, la baza protestelor

L-am consultat și pe Vlad Bujdei-Tebeică, doctor în științe politice. El spune că din profilul manifestanților ne putem da seama că sunt sectoare mari din societate care se confruntă cu tot felul de probleme care derivă din inegalitățile sociale. Inegalitățile sunt, așadar, motivul de la baza protestelor.

„Și asta pentru că, în ultimii ani, vedem o creștere din ce în ce mai mare a diferențelor și inegalităților sociale, nu doar între cei mai vulnerabili și cei mai înstăriți din societate, ci chiar și la nivelul clasei de mijloc, care continuă să se erodeze. Și asta este una dintre principalele probleme și provocări ale sistemelor pe care le avem în momentul de față și ale felului în care funcționează și înțelegem felul în care funcționează economia. 

Pentru că, atâta vreme cât nu avem mecanisme care să redreseze inegalitățile și acumulările de capital; unele dintre cele mai drastice acumulări de capital pe care le-am văzut în ultimii ani, mai ales după criza pandemică, a fost un prim val, să zicem, după criza financiară din 2008, când, evident, marile companii financiar-bancare au trebuit să fie subvenționate de către state din fonduri publice pentru a nu trage economia în jos cu ele; și apoi, am avut o grămadă de alte mari companii care au avut de câștigat de pe urma crizei financiare, în timp ce oamenii se confruntau cu austeritate. Același lucru l-am văzut și în ultimii ani și îl vedem în continuare.

Și cumva e natural să vedem faptul că avem toate aceste sectoare de populație care, în mod, să zicem, istoric, nu s-au înțeles neapărat, dar iată că acum găsesc cale comună, ies în stradă, au aceleași probleme.

Extrema stângă vs extrema dreaptă

Referitor la discuția despre „extrema stângă”, profesorul e de părere că o „pistă greșită”, iar adevăratul pericol este reprezentat de „extrema dreaptă”.

„E foarte discutabilă, iarăși, ce înseamnă extrema stângă, ce înțelegem prin extrema stângă. Adică, dacă asta numim extrema stângă, faptul că anumite organizații și anumite grupuri sociale își cer drepturile, respectiv că clasificăm un grup de elevi sau de studenți care solicită un buget mai mare pentru educație, ca să poată să renoveze școlile, fie să poată să fie profesorii mai plătiți, mai bine pregătiți și așa mai departe, mi se pare că ofuscăm, de fapt, gravitatea valului de extremă dreaptă cu care ne confruntăm.

Pentru că avem cumva tendința să băgăm extremele în aceeași oală, când, de fapt, vedem că una este cea care cere niște drepturi fundamentale, sociale, în niște condiții socio-economice dintre cele mai brutale. 

De aceea, mi se pare că e o pistă greșită să vorbim despre pericolul potențial al extremei stângi, în contextul în care avem, de fapt, extrema dreaptă pe care o vedem la putere atât în Statele Unite, au evitat acum în Brazilia, cu indigenii Lula. Da, eu cred că, de fapt, acolo stă pericolul. În Marine Le Pen, nu în Jean-Luc Mélenchon”, a spus el.

„Vrem proteste pașnice”

Vlad Bujdei-Tebeică e de părere că e o capcană să ne așteptăm ca protestatarii, oameni care își strigă nemulțumirile generate de un sistem care nu le oferă condiții, să o facă în anumite norme.

„Aș încerca cumva să combat ideea că protestele ar fi trebuit să fie…civilizate. Ideea asta de <<vrem proteste pașnice>>, că este singura modalitate prin care cetățenii se pot exprima, că nu aveți voie să vă eliberați frustrările acumulate de pe urma unui sistem economic brutal care, vorba aia, vă exploatează și vă vulnerabilizează condițiile în care vă duceți traiul de pe o zi pe alta, iarăși, aș zice, e o capcană.

(…) Dacă ne uităm după ce s-a mai raportat la ultimele proteste, am văzut între cinci grupuri de polițiști agitatori infiltrați printre protestatari, care, la rândul lor, spărgeau geamurile magazinelor și încercau să incite violență în rândul politic”, a adăugat analistul.

Cine are de câștigat de pe urma vulnerabilității

Profesorul susține că dacă oamenilor nu li se oferă alternativa unui sistem social echitabil în care să trăiască, lipsurile lor se vor materializa în voturi către extrema dreaptă, care folosește un discurs construit fix pe aceste neajunsuri.

„Dacă nu ne uităm la indicatori care ne arată situația celor din zonele mai marginalizate și, mai ales, din mediul rural, o să vedem că sunt acolo niște vulnerabilități care nu se rezolvă de la sine. 

Și că ai nevoie de un stat social, că ai nevoie de investiții publice, că ai nevoie să redistribui bogăția care se acumulează la vârf și către aceste zone, să nu le lași, pentru că în clipa în  care faci chestia ta, se vor îndrepta către extrema dreaptă. Și extrema dreaptă abia așteaptă să capitalizeze pe aceste proteste.

Vedem cât de bine își pliază Marine Le Pen criticile economice și susținerea pentru politici sociale. Vedem că ea o dublează cu un discurs împotriva migranților, împotriva persoanelor vulnerabile, cei care, după cum spune ea, profită de pe urma acestor sisteme și așa mai departe. Cred că, de fapt, acolo este principala problemă”, a motivat el.

Proteste masive și în România?

Vlad Bujdei – Tebeică susține că în spațiul public, în discursul politic, predomină preocuparea pentru teme de corupție, iar problemele de zi cu zi ale oamenilor sunt lăsate pe planuri secundare.

 „Vedem cumva că atât cetățenii, cât și politicienii au mai degrabă o propensiune în a se poziționa anticorupție și toate politicile și campaniile pe care le fac le vedem în această direcție. 

Recurent, pare că tot apar investigații care ne arată probleme care se întâmplă într-o anumită ramură fundamentală a modului în care ar trebui să funcționeze statul român sau așteptările pe care le avem noi ca cetățeni de la modul în care ar trebui să funcționeze statul român. 

Și în timpul în care toată ziua avem astfel de investigații, de reportaje și așa mai departe, e foarte greu să te gândești la cum construim o lume, o societate mai echitabilă din punct de vedere socio-economic”, a argumentat el.

Mai mult, profesorul spune că cetățenii doresc un politician tip Ilie Bolojan, care să înlăture corupția, și îndreptându-și toată atenția în această deirecție, ei au fost dispuși să accepte austeritatea.

„Tocmai pentru că lumea își dorește ca un personaj ca Bolojan să vină și să corecteze modul corupt de funcționare al instituțiilor statului. Toată lumea îl apreciază pe Ilie Bolojan pentru reformele locale pe care le-a făcut și pentru faptul că a contribuit, la nivel de județ, la dezvoltarea economică (…) Și de asta zic că, mai degrabă, electoratul a fost dispus să accepte o perioadă de austeritate.

Problema e că acea perioadă de austeritate pare că nu vede rezultate și pare că continuă să producă și mai multă frustrare, și mai multă durere socială. 

Eu cred că în continuare suntem într-un punct în care e foarte probabil să se întâmple proteste în perioada următoare. Și cred că mai ales din sectorul educațional, așa cum am văzut și în Franța, tot mai mult, pentru că promisiunile care au fost făcute nu au fost nici pe departe îndeplinite. Educația în continuare ar trebui să fie primul sector care este sacrificat atunci când vine vorba de economia la puterea de stat”, a conchis el.