Politicianul român, la rigoare, la fundament, se teme de politică de-adevăratelea şi tocmai de aia 95 la sută dintre politicienii români (…)

Și, dintr-odată, de la București, s-a ridicat un glas aiurea-n tramvai, ceva comic despre România lucrului bine făcut.

Imperiul e sfârşitul democraţiei. Ea sucombă, se sufocă sub elanul maselor al căror metabolism trebuie să funcţioneze continuu îngurgitând falşii eroi.

Da, știm, le-am spus. Atunci nici Traian Băsescu nu e important? Nici Macron nu e important, nici Trump, nici Angela Merkel. Nici chiar ei. Nimeni.

Ia-ți România înapoi dacă eşți Român Adevărat! Dacă vrei să fii European Adevărat, ia-ţi România înapoi.

Și ziceți cum l-ați făcut voi praf pe generalul lui Ciorbea, păi așa e, noi am penetrat Securitatea lui Ceaușescu în 1977, noi l-am făcut praf pe generalul lui Ciorbea în 1996.

(…) fraților, zice Nichita, e groasă rău, n-o mai scoatem la capăt, apar Birlic, Titulescu, Kogălniceanu, Sorescu, Blaga, Enescu, Brâncuși, mă rog, hai să zicem, toată intelectualitatea (…)

Ai putea fi Elvis sau Stalin sau Mata Hari sau Bon Jovi sau Umberto Eco sau Soliman Magnificul sau Fidel Castro sau Angela Merkel sau Chaplin sau Papa Pius al II-lea (…)

Printre epavele omenirii, prin toate țările, se zăresc structurile narative ale unor viruși dezactivaţi care plutesc în derivă (…)

Întregul București a rămas mască. Virusul Meduzei era un virus cum nu s-a mai văzut, ne preschimba în meduze frumos colorate care, culmea, vorbeau românește.

Virsul politicienilor face valuri pe mapamond, peneliștii, pesederiștii, uneperiștii, unioniștii, separatiștii, roșii, galbenii, verzuliii, socialiștii râzgâiați, capitaliștii reformați s-au speriat vezi bine, nu e de glumă.

Virusul bogătașilor era cel puțin straniu! Instrumentiştii aveau fete vineţii şi ochi încercănaţi. Sigur că privirile lor obosite mi-au evocat chipul lui Satalin (…)

Au fost atunci câteva mirări oficiale, strâmbătură din nas, teama că Ovidiu Bufnilă scapă de sub observație, că trece bariera, că iese din ghetoul oficial SF

Bum, bum, Guvernul Orban și-a dat demisia. Bum, bum, Guvernul Petre Roman a fost ras de la guvernare. Bum, bum Guvernul Văcăroiu e aghesmuit, frate, uite-așa și-așa !

Aproape orice îl îngrozea. Un incendiu, de pildă. Un virus, de pildă. Strategiile politice ale Rusiei, de pildă. Politica de tot râsul făcută de Donald Trump în Asia, de pildă. Sau sirenele poliţiei

Am făcut câțiva paşi imitându-l pe Chaplin în timp ce prietenul meu, barmanul, se prăpădea de râs.

Cum toate strategiile ofensive şi defensive ale românilor dădură greş, aceştia hotărâră să mute întreaga țară undeva, prin Oceanul Pacific.

California, fieful lui Al Gore, a aşteptat vizita lui Bush care a şi-a afirmat împotrivirea faţă de orice control impus al preţurilor la electricitate.

Dar noi, noi, poporul, ne-am ales, da, noi prin noi înșine, o candidată excepțională, curajoasă, bărbătoasă, insurgente, simpatică foc, Simona Halep.

Legăturile de sânge sunt ale secretului, fiind între oameni dar sunt guvernate de metafizică, în aceasta constând misterioasele lor conjucturi.

Premiile Oscar acordate unor producţii cinematografice taiwaneze şi invazia de filme având ca temă artele marţiale sunt subtile încercări în noile războaie (…)

Am crezut că e careva de la PSD. Ăștia au trei ochi. Sau de la Guvernul lui Orban, ha, ha, ha. Sau careva din partea lui Iliescu, avea și el un al treilea ochi. Și Hrebe avea.

Mircea Badea ne face să râdem, râdem cu el, râdem de el, râdem de noi, Dumnezeu mai știe. El vede politica românească din unghiul lui de vedere.

Domnul profesor Atanasiade tocmai a primit un post de la Partid. Un post bunicel dacă stăm bine și ne gândim. Parcă e la PSD sau la PNL sau la PMP sau la Verzi.