Legăturile de sânge sunt poate cele mai puternice aflătoare între fiinţele umane. Ruperea violentă a legăturii de sânge este prăbuşirea sacrului, surparea Imaginarului, desfiinţarea ordinii şi fragmentarea arborelui vieţii. Masacrul din Nepal, poate unic în istoria suveranilor, e un rău semn prevestitor pentru monarhii. Intrigile de palat, fii risipitori sau fiicele rebele, regicidul şi fratricidul zguduie de ceva vreme Imaginarul Monarhic. Desecretizarea vieţii de curte, imaginile filmate şi bulversarea mulţimilor în direct cu evenimentul, produc o schimbare fundamentală a imaginii monarhiilor. Media produce un clivaj punând sub lupă legăturile de sânge care se dovedesc a fi din ce în ce mai precare, supuse unei puternice eroziuni. Legătura de sânge dintre Real şi Imaginar se regăseşte aproape simultan din punctul de vedere temporal al lui „aici şi acum” în povestirea „Cântecul zorilor” publicată de Ana-Maria Negrilă în recenta antologie „Cronicile Sângelui”, apărută în colecţia Morfeu a editurii ProLogos.
Antologia e un produs al grupului KULT care abordează legăturile de sânge într-o manieră profesionistă, construind de fapt o metalegătură. Ana-Maria Negrilă închide o acoladă între Real şi Imaginar prin legătura de sânge, demonii ei nefiind liberi ci prinşi într-o ţesătură metafizică. Îngerul sincron al prinţului Dipendra este prin proximitate imaginară aidoma îngerului din „Cântecul zorilor”. Un înger care pândeşte greşeala care aduce sfârşitul nu poate fi decât o metalegătură pe care Imaginarul şi-o revendică în mod violent. Dincolo de gloanţele ucigaşe şi de senzaţional, stau îngerii şi fiinţele fabuloase care ne guvernează în gândurile şi actele noastre. Strategiile textuale sunt ale metafizicului şi ele se relevă atât laturii grave proprii unei scriitoare de forţă ca Ana-Maria Negrilă cât şi prinţului Dipendra. Astfel de strategii textuale pun în mişcare, spre folosinţa sau meditaţia noastră evenimente şi momente solemne sau tragice. Solemnitatea, sub faţeta ei gravă, ni se relevă în textul semnat de Ana-Maria Negrilă aşa cum gravitatea, sub faţeta ei solemnă, ni se relevă din actul disperat al prinţului Dipendra.
Legăturile de sânge sunt ale secretului, fiind între oameni dar sunt guvernate de metafizică, în aceasta constând misterioasele lor conjucturi. Dincolo de tragic, stau înţelesuri tainice. Profeţia care vorbeşte despre violentul sfârşit al dinastiei Shah din Nepal pare împlinită. În timp ce legăturile de sânge monarhice par a sta sub semnul predictibilităţii, imaginarul subsumându-se şi conţinâdu-se în real, Ana-Maria Negrilă ne avertizează că legăturile de sânge dintre Imaginar şi Real nu stau tocmai sub fatidicul semn al predictibilităţii. „Aici şi acum” şi lipsirea de prezent, trecut şi viitor, fac în mod straniu, ca strategiile textuale să guverneze nu doar imaginarul ci şi insurgenţa.
Paradoxal, un alt Ovidiu ,Ovidiu Crâznic,vorbește despre vampirism în literatura română!Aproape toți autorii fac aluzie la vampirii politici care bântuie țara noastră cam demultior! Căci, domnule Ovidiu Bufnilă,în afară de politica științifico-fantastică românească și,de ce nu, internațională?(adevărat spun, din literatura internațională am știut noi că avem vampiri și nu strigoi)nu ne-a mai rămas decât literatura SF în care să avem încredere! Tinerii scriitori SF și nu numai(Eliade Mircea e nițel mai copt!) sunt realiști când scriu -de exemplu – Ștefana Czeller în ,,Cerneală și sânge” anticipează…,,Într-un viitor cenușiu și apropiat,carismaticul dar misteriosul candidat la Președenția României, Alex Corbu, este totodată idolul femeilor și speranța bărbaților într-o ultimă șansă pentru țară…”. După SF-ul cu,, revoluția” din 1989 când sfinții au sacrificat un vampir comunist chiar în ziua de Crăciun,avem acum insurecția altor sfinți care, pentru a ne apăra pe noi,păcătoșii, își beau sângele lor, albastru ca cerneala…! Fără nicio legătură cu ugrii din vîrful Uralilor,ugrii noștri din vârful României ne protejează de sudiviziunile mansi și khanti!
P.S. Sincer, bună recenzie!