Chiar dacă a existat o destul de firavă stagiune estivală, adevăraţii pasionaţi de teatru caută, odată cu venirea toamnei, premierele sau spectacolele ce merită revăzute. Câteva se anunţă incitante, dar lipsa banilor începe să se simtă din ce în ce mai acut în programele acestei stagiuni teatrale.
Între un bar newyorkez şi o garsonieră bucureşteană
Teatrul Nottara şi-a deschis stagiunea cu spectacole îndrăgite de publicul bucureştean, cum ar fi „Scandal la Operă”, de Ken Ludwig, în regia lui Peter Bokor, cu Mircea Diaconu, Raluca Gheorghiu, Ion Grosu, Alexandru Jitea, Victoria Cociaş, Cerasela Iosifescu, „Opera de trei parale”, de Bertolt Brecht, în regia Dianei Lupescu, cu decorurile lui Helmut Stürmer, costumele Liei Manţoc şi coregrafia concepută de Florin Fieroiu, coordonator muzical Vasile Şirli. În distribuţie: Ada Navrot, Ioana Calotă, Andreea Măcelaru, Laura Vasiliu, Cristian Şofron, Ion Grosu, George Alexandru, Alexandru Jitea. Primit favorabil de public şi de critică, spectacolul cu „Uzina de plăceri S.A”, de Valentin Nicolau, în regia lui Alexandru Berceanu şi scenografia Inei Isbăşescu, se apleacă asupra oamenilor singuri, tineri şi bătrâni, care-şi intersectează din întâmplare destinele, inventând o altă realitate, jucându-se, visând pentru a trece mai uşor peste cenuşiul şi greul vieţii. Aşa ia fiinţă, pe teritoriul unei garsoniere „de modă veche”, o comunitate adorabilă, extravagantă, dar autentică, al cărei lider e un june cu stofă de „furios”, înrudit cu Billy mincinosul dintr-o literatură cândva la modă, cu eroii lui Sallinger „de veghe în lanul de secară”. „Veghea” lor are acum motivele lumii în care trăim, invadată de sloganuri publicitare, amăgiri gen „bingo” şi linii telefonice erotice. Evoluează Virgil Ogăşanu, secondat de Lucian Ghimişi şi Crenguţa Hariton.
Un spectacol mult aşteptat este „Clipe de viaţă” de William Saroyan, a cărui acţiune se petrece într-un bar de pe cheiurile din San Francisco. Un story tipic american, în care întâlnim şi dragoste, şi pasiune, şi disperare şi crimă, şi speranţă, şi care se încheie, inevitabil, cu un happy-end ce lasă în urmă, însă, un gust amar de bitter. Piesa a avut premiera la Teatrul „Guild” de pe Broadway, din distribuţie făcând parte Gene Kelly şi însuşi dramaturgul. La noi, Liviu Ciulei a oferit o montare de zile mari, în care el însuşi interpreta rolul principal (Joe), primind replica unor parteneri de marcă – Gina Patrichi, Sandu Sticlaru, Petre Gheorghiu, Fory Etterle, Dumitru Furdui şi Dorin Dron. Liviu Ciulei a mai revenit la acest text, montând piesa în 1991, la „Arena Stage” din New York. „Clipe de viaţă” a fost ecranizată la Hollywood, în 1948, avându-l în rolul principal pe James Cagney.
Fragment decupat din viaţa periferiei oraşului american, în fapt, din viaţa oricărei periferii, barul este locul unde se întâlnesc destine. Oamenii simpli: o prostituată al cărei vis era să devină actriţă; un tânăr pierde-vară ce-şi caută identitatea; un artist de al cărui talent nu are nimeni nevoie; un marinar care şi-a pierdut iubita; un poliţist ce face uz în exces de funcţie, numai pentru plăcerea pe care i-o dă puterea; un veşnic călător, căutător de aur sau emigranţi în căutarea unei vieţi mai bune – sunt existenţe care vorbesc despre condiţia umană. Din colţul său, misteriosul Joe, singurul a cărei istorie nu o ştim şi nu o vom şti niciodată orchestrează poveştile, ca un adevărat maestru de ceremonii.
„True West”, de Sam Shepard, în regia lui Alexandru Mâzgăreanu şi scenografia lui Vladimir Turturică, numără în distribuţie pe Ion Grosu, George Alexandru, Şerban Gomoi şi Ruxandra Sireteanu. La Sam Shepard iubirea pare să aibă dimensiunea unui soi de blestem. Iubirile sunt violente, seacă, îmbolnăvesc, izolează de lume, aduc la suprafaţă frustrări, trezesc în personaje trăiri inexplicabile. Iubirea este o luptă sângeroasă cu partenerul. Un război prin care doar distrugându-se unul pe celelălt cei doi se pot contopi şi pot deveni o singură fiinţă. „True West” este povestea unei iubiri deosebit de violente dintre doi fraţi. Depărtarea le oferă protecţie dar, paradoxal, îi neîmplineşte; apropierea declanşează o explozie de frustrări, amintiri şi sentimente pătimaşe de iubire fraternă.
Premiera va avea loc sub semnul sărbătoririi teatrului, la 60 de ani de când poartă numele lui Constantin I. Nottara.
Tabloul alb al Yasminei Reza
Teatrul Bulandra şi-a deschis porţile, la Sala Izvor, cu spectacolul „Artă” de Yasmina Reza, în regia lui Cristi Juncu şi scenografia semnată de Cosmin Ardeleanu. Din distribuţie, Vlad Zamfirescu, Şerban Pavlu şi Gheorghe Ifrim. Spectacolul se joacă la „Comédie de Champs-Elysées”, din septembrie 1994, cu casa închisă. Yasmina Reza cucerea şi publicul american cu această piesă a cărei acţiune se petrece în lumea pieţei de artă. Trei personaje schimbă reflexii despre concepţiile asupra artei în faţa unui tablou alb. Unul este un apărător înfocat al artei clasice, altul tocmai a cumpărat cu 57.000 de dolari un tablou care nu reprezintă nimic, cel de al treilea încearcă să reconcilieze antagonismele. Prietenia celor trei bărbaţi este pusă la încercare. Autoarea denunţă pedanteria discuţiilor estetice atât în mediile academice cât şi din cele ale artei contemporane. Piesa reactualizează într-o manieră originală eterna gâlceavă între clasici şi moderni din secolul al XVII-lea. Cei doi se împacă cu concluzia că este suficient să-şi imagineze fiecare ce reprezintă albul.
Următoarele proiecte ale Teatrului Bulandra vor include şi un „Ivanov” de Cehov, pus în scenă de Andrei Şerban, cât şi prezenţa marelui regizor Yuriy Kordonskiy. O premieră aşteptată: „Din însemnările unui necunoscut” după Dostoievski, în regia lui Alexandru Darie şi scenografia Mariei Miu.
În aceste zile, pe scena Pavilionului României de la Shanghai, Teatrul Bulandra prezintă în premieră „The Line, Oraşul Încotro?” Piesa de teatru-dans, pe tema „Un oraş mai bun, o viaţă mai bună”, a fost realizată special pentru participarea României la expoziţia mondială propunându-şi să arate interacţiunea dintre oameni, mediul înconjurător şi spaţiul arhitectural. Reprezentaţia constă în 30 de minute de spectacol non-verbal şi reflecţii asupra contrastelor oraşului contemporan. Tumultul vieţii moderne este reprezentat de un mix de muzică originală, efecte sonore, coregrafie, care desenează spaţii cu forme variate. Efectele sunt susţinute de proiecţii multimedia, care redau ritmul alert de viaţă din cadrul aşezărilor urbane.
Este o colaborare între regizorul Alexandru Darie, compozitorul Adrian Enescu, scenograful Octavian Neculai, scenarista Oana Turbatu, coregraful Cosmin Manolescu, imagine şi montaj semnate de Iustin Românescu.
Opera sub stele
Opera Naţională Bucureşti îşi va deschide stagiunea cu un spectacol extraordinar „Turandot” de Giacomo Puccini, pe 9 octombrie, sub bagheta dirijorului Tiberiu Soare, avându-i în distribuţie pe unii dintre cei mai înzestraţi artişti lirici români, alături de invitaţi speciali: Mariana Zvetkova (Turandot), Daniel Magdal (Calàf), Crina Zancu (Liù), Florin Diaconescu (Altoum), Horia Sandu (Timur), Florin Simionca (Ping), Liviu Indricău (Pang), Hector Lopez (Pong), Vasile Chişiu (Mandarinul). În regia lui Ştefan Neagrău şi scenografia Vioricăi Petrovici, artiştii vor da viaţă pe scenă celebrei legende a prinţesei Turandot, o prinţesă nemiloasă care îşi pedepseşte cu moartea pretendenţii, dar care va descoperi până la urmă dragostea adevărată. Participă orchestra, corul ONB, pregătit de maestrul Stelian Olariu şi corul de copii condus de Vasile Corjos.
Compania de Balet reia duminică, 10 octombrie reprezentaţia „Seară Balanchine”. Soliştii, împreună cu ansamblul de balet, vor oferi publicului un regal interpretativ, în coregrafia marelui creator George Balanchine. Spectacolul este structurat în două părţi. Prima, intitulată „Fuga. Marea fugă”, îi aparţine coregrafului Ioan Tugearu, în timp ce a doua parte cuprinde două lucrări ale lui George Balanchine, puse în scenă de maestrul repetitor Paul Joseph Boos (George Balanchine Trust – New York): „Vals fantezie” pe muzica lui M. I. Glinka şi „Serenada”, pe muzica lui P.I. Ceaikovski. Două debuturi: Vlad Mărculescu („Fuga.Marea Fugă”) şi Bogdan Cănilă („Vals Fantezie”).
Un spectacol despre mecanismul puterii
Teatrul Maghiar de Stat Cluj invită publicul la avanpremiera spectacolului „Măsură pentru măsură” de William Shakespeare, în regia şi scenografia elveţianului Matthias Langhoff, a cărui premieră oficială se va derula la Bucureşti, în cadrul Festivalului Naţional de Teatru, FNT. Langhoff, unul din cei mai cunoscuţi regizori din spaţiul teatral franco-german, a pus pe scenă numeroase alte adaptări ale unor piese ale lui Shakespeare, cea mai recentă fiind o nouă versiune a lui „Hamlet” („Cabaret Hamlet”), prezentată la Dijon. Regizorul mărturisea: „Scena nu ţine predici, nu demonstrează şi nu statuează ceva, ci creează o confruntare colectivă, invitând spectatorii la o reflecţie comună. «Măsură pentru măsură» vorbeşte despre mecanismul puterii, despre faptul că puterea devine dictatură; fie că ajunge într-o mână bună sau rea, consecinţa este aceeaşi: omul se angajează, se supune ideologiilor şi asta conduce de fiecare dată la contradicţii”. În distribuţia spectacolului figurează actorii: András Hatházi, Zsolt Bogdán, Attila Orbán, József Bíró, Áron Dimény, Ervin Szűcs, Sándor Keresztes, András Buzási, Csongor Köllő, Anikó Pethő, Emőke Kató şi Csilla Varga. Muzica este semantă de Vasile Şirli, costumele de Carmencita Brojboiu.
O altă premieră: este „Lysistrata sau Oraşul femeilor” de Aristofan, în care femeile declară greva sexului şi nu-i lasă pe bărbaţii lor să se apropie de ele până când nu pun jos armele şi nu încetează războiul. Greva femeilor este pe de o parte o reacţie, pe de alta, o acţiune. Comedia lui Aristofan este montată de regizorul francez Dominique Serrand, director artistic şi co-fondator al „Théâtre de la Jeune Lune”. Serrand este cunoscut pentru spectacole precum „Tartuffe”, „Romeo şi Julieta”, „Lulu”, „Burghezul gentilom”, „Cei trei muşchetari”, „Regina Elisabeta”, dar şi pentru montările de Operă: „Flautul fermecat”, „Cosi fan tutte”, „Carmen”, „Don Giovanni”.
„Profetul Ilia”, marca Bocsárdi
Comedia „Profetul Ilia”, de Tadeusz Słobodzianek, în regia lui Bocsárdi László, a marcat ridicarea cortinei la Teatrul Tamási Áron din Sfântul Gheorghe. Preocupat de credinţă şi de sacralitatea prin artă, regizorul afirmă că nu a dorit să părăsească România niciodată, pentru că a simţit Occidentul ca fiind mai steril şi mai puţin bogat sufleteşte. Iar teatrul, recunoaşte Bocsárdi, a fost calea spre descoperirea adevăratului sens, în spaţiul complex în care s-a născut.
Piesa lui Tadeusz Słobodzianek, apărută în anul 1992, s-a inspirat din întâmplări reale. În anii 1910, Éliás Klimowicz, un ţăran din Belorusia porneşte într-un pelerinaj la „preotul minunat”, ca împreună cu el, prin rugăciuni să salveze sătenii de un tâlhar renumit. În timp ce Éliás îşi urmează drumul, tâlharul moare, iar acest eveniment e interpretat de ţărani ca fiind un miracol, Éliás va fi declarat sfânt, sub numele de Profetul Ilia. Încetul cu încetul se răspândeşte vestea că Ilia ar fi însuşi Isus Hristos, venit a doua oară pe pământ, şi de aceea un grup de săteni decid să-i dea „o mână de ajutor” la a doua mântuire. Împart între ei rolurile biblice şi pornesc la crucificarea Profetului, ca să se mântuiască împreună cu El. Din distribuţie: Pálffy Tibor, Szalma Hajnalka, Kicsid Gizella, Gajzágó Zsuzsa, P. Magyarosi Imola, Erdei Gábor ş.a. Scenografia şi costumele, Bartha József. şi muzica, Könczei Árpád. Pentru László Bocsárdi, „arta adevărată are de-a face cu zona metafizicii, cu zona aceea de mister şi de credinţă. Ritualitatea ne ajută să intrăm în zona sacralităţii”.
