Avem o societate civilă politizată, de doi bani, care nu e în opoziţie

Se ascute bătălia pe plan intern, puterea îşi face şanţuri de apărare, nu vrea să plece (n-are decât să plece „poporul” dacă nu-i convine), nu vrea nimeni să audă de alegeri anticipate, nici Boc, nici Băsescu. În timp ce opoziţia parlamentară se alătură protestatarilor din stradă, intră în grevă în Parlament până la alegeri, adică se retrage din activitatea lui uzuală. Nu contează, spune puterea, noi avem cvorum, Parlamentul va funcţiona fără probleme. Vă daţi seama, avem acum şi protest oficial, parlamentar, organizat (al opoziţiei unite), nu numai protest spontan în stradă (imposibil de perpetuat pe cod portocaliu de ger; a depăşit oricum orice imaginaţie prin continuitate), normal ar fi ca măcar Uniunea Europeană să se sesizeze, în sfârşit şi să ia măsuri că în România democraţia a luat-o razna (nu contează dacă SUA rămân indiferente şi Moş Teacă de la Ambasada SUA poate juca table liniştit cu „Jos Băsescu!” până o să cadă Obama, eventual). Personal, mi-aş fi dorit să se solidarizeze cu protestatarii din Parlament (cu opoziţia unită) sindicatele şi societatea civilă – dar ştiu că n-ai cu cine, şi sindicatele şi societatea civilă sunt compromise, au lideri cumpăraţi pe nimic de actuala putere, sunt şantajate. Altfel, nu avem de ce ne teme: România are piciorul pus în prag, va fi condusă indirect în continuare de FMI-BM şi de Comisia Europeană. Adică, ne va merge la fel de rău (sau nu se va schimba nimic în bine). Avem bani să ţinem 2.000 de „soldaţi” în Afganistan (când s-au retras marile puteri militare de aici)? E în regulă. Nu contează dacă Boc anunţă că din aprilie ar putea să le mai dea 50 de lei, în scârbă, amărâţilor cărora le-a tăiat salariile şi pensiile din iulie 2010. În condiţiile în care preţurile vor creşte şi nu vor scădea TVA şi contribuţia la sănătate… Guvernul Boc-Băsescu a cerut în genunchi aprobare de la FMI să le indexeze românilor salariile şi pensiile cu inflaţia, crezând că aşa le închide gura protestatarilor? Îmi e mie ruşine să aud laudele aduse guvernului Boc-Băsescu de către şeful misiunii FMI, că România a avut o creştere economică de 2,5 la sută în 2011, sugerând că nu înţelege de ce i se cere demisia de către protestatari în stradă sau în Parlament, cu atât mai mult cu cât Uniunea Europeană e bântuită de recesiune. O fi de ajuns pentru FMI că România împrumută în prostie miliarde de euro să plătească salariile şi pensiile cele mai mici din Uniunea Europeană? Că viitoarea guvernare va trebuie să se urce pe pereţi să găsească soluţii să plătească „datoria suverană” adunată la finalul acestui an electoral? România lui Băsescu e pe drumul cel bun, suntem asiguraţi de FMI, iar percepţia populaţiei e greşită, atunci când bifează în sondaje că România e deja în prăpastie. Pentru FMI contează dacă românii trăiesc în majoritate de azi pe mâine, dacă sunt ţinuţi în şah. Frica de ziua de mâine păzeşte bostănăria economiei de piaţă – nu vă place, plecaţi voi, cei nemulţumiţi, unde credeţi că vă e mai bine, că de aceea e libertate, nu le cereţi voi lor, celor de la putere, să plece.

Mă uit cu tristeţe la cei ce se consideră reprezentanţi ai societăţii civile – de la Liiceanu şi Pleşu (îi las la o parte pe mercenarii lui Băsescu, de la Patapievici şi Tismăneanu la T.R. Ungureanu, Baconschi sau Avramescu şi toată liota lingăilor), la GDS-revista „22″ sau la cele… 25 de ONG-uri reunite să atragă atenţia asupra lor (dând, mai nou, vina pe opoziţie, că vrea să le cumpere cu bani de la stat de pe gard; o mai mare prostie n-am mai pomenit; până azi din ce au fost finanţate aceste ONG-uri care le dă liderilor maşini de teren şi sedii luxoase?). Aproape toţi au trădat, în frunte cu Mircea Toma. Doar un Cristian Pîrvulescu îşi mai menţine credibil accentele critice la adresa puterii (până şi „România curată”, care face mare caz că e independentă, e infestată de clănţăi ai puterii din presa audio-vizuală şi scrisă). Azi, societatea civilă, la deschiderea Agorei Pieţei Universităţii, ar fi putut deveni ceea ce nu e – o apărătoare a intereselor elementare ale românilor de rând. În definitiv, nivelul de trai decent e stipulat în Constituţie, de ce societatea civilă nu face caz de el? Măcar atât, să plângă pe umerii populaţiei sărăcite. Apoi, e curios că derapajele democratice din Parlament (cu cele 14 asumări guvernamentale, cu legi ale austerităţii nedezbătute, care vor trebui retrase după căderea actualei puteri) nu intră în vizorul ei. La ce foloseşte această societate civilă? De ce nici măcar nu se solidarizează azi cu protestul parlamentarilor USL, care anunţă că intră în grevă, aliniat protestelor din stradă? Societatea civilă n-ar trebui să fie în opoziţie? Reprezentanţii societăţii civile sărută papucii actualei puteri, apărând pe postul public de televiziune (post deprofesionalizat, îngenuncheat) să atace opoziţia parlamentară, „care nu e o alternativă”. Halal societate civilă, politizată, de doi bani!

Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram cotidianul.RO, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri și informații de actualitate. Fii cu un pas înaintea tuturor, află primul despre evenimentele importante, analize și povești captivante.