În Anul Centenarului, la Sărbătoarea Naţională de la Ţebea dedicată comemorării a 146 de ani de la trecerea în lumea celor drepți a „Crăişorului munţilor“ au participat moții din toate zonele Munților Apuseni, iar programul artistic, organizat de Centrul de cultură şi artă al judeţului Hunedoara, a durat mai mult de patru ore. Au fost prezenți solişti de muzică populară, dintre care şase nume consacrate ale muzicii popular-patriotice din Ardeal, trei interpreţi din judeţul Hunedoara, câte un solist consacrat din Oltenia, Banat, Dobrogea şi Moldova, trei taragotişti cunoscuţi, un regizor şi un prezentator cu experienţă.
Deşi evenimentul în sine este o comemorare a personalităţilor care au contribuit la păstrarea şi întregirea identităţii naţionale, nu s-a bucurat de prezenţa reprezentaţilor statului. În ciuda titulaturii de „oameni de stat“ pe care foarte mulţi şi-o arogă doar în an electoral, la acest eveniment nu a participat nici o personalitate a politicii românești actuale sau vreun reprezentant al statului. Nu au fost prezenți nici măcar președinții celor mai importante partide politice. Dacă actualul preşedinte al României ar avea o scuză, dat fiind că nu are origini românești, iar Sibiul este puțintel cam departe de Țebea, pentru ceilalți politicieni nu se găsesc deloc circumstanţe atenuante, dat fiind că în politica românească, în actualul context, nu ar trebui să lipsească spiritul de dreptate, dar nici patriotismul.
În fața mormântului lui Avram Iancu de la Țebea ar trebui să se închine toată suflarea românească, dat fiind că atât Avram Iancu, cât și Bălcescu au trăit, au luptat și au murit pe altarul drepturilor și libertăților neamului românesc.
Un frumos omagiu adus acestui mare patriot român a fost cel al lui Octavian Goga, „poetul pătimirii noastre“, care l-a descris într-o pagină intensă de trăire națională, pe care o și citește în „templul moților“, la Câmpeni, dând o lecție despre ce înseamnă să fii rege, principelui Ferdinand.
„Ascultă, Sire, acest fluier cu toate poveștile lui! E fluierul țăranilor noștri, fluierul lui Iancu, fluierul fermecat, în cântecul lui e toată mântuirea noastră!“
„În coborârea amurgului se vor aprinde iar focuri pe culmi, fumul lor se va ridica la cer paşnic şi blând ca fumul jertfei bine primite, va picura din nou glas de fluier printre crengile brazilor, ca o chemare de departe: «Astăzi cu bucurie, românilor, veniţi!»“
Octavian Goga spunea că „Ardealul o mie de ani și-a muiat deznădejdea în jale și s-a mângâiat cu visul“, iar Avram Iancu a trăit la răspântia vremurilor și „credința lui s-a înfipt adânc în conștiința
neamului“.
În contextul în care personalităţi marcante din perioada pașoptistă, din Ţara Moţilor, precum Horea şi Avram Iancu, Cloşca şi Crişan, au fost eroi atât ai Munţilor Apuseni, cât şi ai întregului popor român.
Acesta este motivul pentru care istoria acestui neam de moţi ar trebui să fie cartea de căpătâi a întregului neam românesc. Despre actele de vitejie, despre calitățile patriotice, despre sacrificiile acestui neam au scris poeţi şi prozatori precum Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu, Octavian Goga, Liviu Rebreanu, Nicolae Iorga şi mulții alţii.
Toţi aceştia au văzut în Munţii Apuseni Templul eroic al neamului românesc, piatra de temelie a reîntregirii naționale. Acești munţi ai libertăţii ar trebui să fie semnalul dat pentru reîntregirea
națională și spirituală a acestui neam de brav ostași, mai ales că personalități precum Avram Iancu, Horea, Cloșca și Crișan ne-au demonstrat că prin fapte eroice şi jertfă vom putea realiza lucruri
durabile și importante pentru neamul românesc.
Ca fii ai acestui popor, născuți și crescuți în spațiul de origine, avem datoria de onoare să fim, oriunde pe această lume, misionari ai românismului şi trebuie să luptăm pentru afirmarea şi dezvoltarea identităţii noastre culturale și lingvistice, în ciuda tuturor vicisitudinilor.
Am fost recent la Alba Iulia,prilej cu care am vizitat si CETATEA,impreuna cu nepotica mea.M-a cuprins tristetea si am simtit un gust amar.Eram in TARA MOTILOR,IN AN CENTENAR SI NU AM VAZUT DECAT UN SINGUR INSEMN CARE SA ATESTE ACEST LUCRU,AFISAT PE FATADA MUZEULUI UNIRII.Trist,dar adevarat,mai ales ca MOTII au dat MARI EROI,HORIA,CLOSCA,CRISA,AVRAM IANCU,CARE AU LUPTAT PANA LA SACRIFICIU SUPREM,PENTRU A APARA DREPTURILE SI LIBERTATILE ROMANILOR,UMILITI SI BATJOCORITI DE ASUPRITORI,IOBAGI IN PROPRIA TARA SI PE PAMANTUL STRAMOSILOR LOR.Nu ar trebui sa ma mir stiind cine sunt cei care conduc aceasta zona si care l-au invitat pe autodeclaratul succesor nazist sa participe la deschiderea anului de invatamant,la un liceu de renume.Cu acest prilej a incitat iar la ura si dezbinare,probabil, in aplauzele frenetice ale celor prezenti.TRIST DAR ADEVARAT.ROMANIA TREZESTETE-TE SI APARA-TE PENTRU CA ALTFEL VEI DISPAREA ASA CUM DORESC TRADATORII DE NEAM SI TARA,CARE INCITA LA URA,DEZBINARE SI VIOLENTE,FOLOSIND IN ACEST SCOP HULIGANI PLATITI GRAS DIN EXTERIOR SI DROGATI.
Horia și Iancu au luptat pentru Transilvania, pentru românii ardeleni, nu pentru România fanariotă.
AndreiV, Moarte eroică e pe câmpul de bătălie.. Care dintre cei iubiți de tine au murit pe câmpul de bătălie ?? Mai mult eroul național a murit de beție, deși ca tâlhar era de ștreang. Alcoolic fiind janc avram a crăpat in șanț, scuipat de ai lui. Sunt documente in acest sens, pe care românii ar trebui să le știe.
AndreiV va inteleg durerea, dar trebuie sa intelegeti ca in Romania banului si luminilor occidentale nu mai traiesc romani, ci doar oameni care intra in ”vrie” cand FB si TV ii manipuleaza impotriva propriei identitati, in Romania exista doar #resit, adica opozitie la orice ar insemna istoria, demnitatea, speranta de dezvoltare, evolutie spirituala, ideea de om in general. De 30 de ani se lucreaza ca manualele scolare sa fie o adunatura de informatii haotice si chiar denigratoare la adresa valorilor umane si istorice, pentru ca asa este modern…
Nu podoabele dau valenta unei aniversari ci izvorul de lumina care curge in noi cand ne gandim la tara si ceea ce fiecare transmite copiiilor sai. Fiti mandru ca i-ati vorbit nepoatei de stramosi si sa-i pretuiasca, mandrindu-se in acest fel cu stramosii sai. Licarul sperantei e in cel ce pastreaza memoria neamului. Spunea un calugar de la Putna: „Daca noi nu putem vorbi, vorbesc pietrele de la Cetatea Alba.” Daca noi nu mai suntem lasati sa vorbim, vorbesc pietrele de la Craivii, Sarmisegetuza si chiar Columna si statuile cu daci din Roma sau magii din Ravena, noi poate vom pieri sub monstroasa „modernitate”, dar intr-o zi se va ivi o scriere gen Tartaria, un tumul, un vas tip Cucuteni, Cascioarele, Turdas, Basarabi, Barailita sau Boian…
Un mesaj de unitate national