Bacalaureatul capacităţii noastre administrative

Întotdeauna, în ultimii 30 de ani, s-a ştiut că avem o capacitate administrativă de slabă calitate. Acum, sub pandemie, ea a putut fi ascunsă sub lipsa de interes politic de a organiza testări extinse. Şi dacă am fi vrut să le organizăm s-ar fi văzut că nu puteam.

Preşedintele ţării a anticipat ce urmează: un eşec administrativ al vaccinării extinse şi rapide. În cinismul său deja obositor, a ales să mai ascundă o dată carenţele istorice ale capacităţii noastre administrative: a pus un medic militar, din Sibiu, desigur, în capul administrării vaccinurilor anti-COVID-19, ştiind prea bine că îl pune să conducă un convoi de 41 de căruţe stricate.

Au trecut destule zile de la debutul campaniei naţionale de vaccinare ca să putem înţelege că lucrăm mult sub cotele programate a fi atinse. Acum, matematica este mult mai uşor de folosit spre a vedea dezastrul administrativ în care ne aflăm: în loc să dureze maximum un an, vaccinarea se va întinde pe o durată de cel puţin doi ani.

Asta nu va putea fi considerat un succes decât dacă şi în Marea Britanie, de pildă, campania de vaccinare ar merge la fel de lent. Dar acolo ea merge strună. Comparaţia cu alte ţări se va întoarce împotriva noastră. Vom fi obligaţi să acceptăm că dezastrul administrativ al ţării e unul real şi grav. Oricât vom căuta să dăm vina pe curentul antivaccinist, cele mai elementare calcule matematice vor arăta zilnic că nu putem satisface nici măcar curentul vaccinist din societate în ritmul cerut de urgenţele sub care ne aflăm.

La un moment dat, nu departe în timp, se va impune concluzia (veche deja de ani de zile) că avem nevoie de o puternică reformare administrativă a ţării. Sub urgenţa pandemiei extinse prin efectul noilor tulpini ale lui SARS-CoV 2, păgubosul cinism al preşedintelui Iohannis are să crape în 14 şi mintea sa lemnoasă va accepta că reformarea administrativă nu se poate face decât printr-un consens naţional. Ceea ce are a însemna guvern de uniune naţională. Ar fi o ruşine usturătoare în plan internaţional dacă România ar apela la militarizarea totală a campaniei sale de vaccinare.

Am ştiut de la bun început că succesul vaccinării are a însemna atingerea pragului de 60-70 la sută în populaţia care să fi fost imunizată. De ce oare n-a putut anticipa preşedintele nostru că acest prag nu poate fi atins fără o drastică reformă administrativă a ţării? Pur şi simplu pentru că nu cunoştea realul dezastru al capacităţii noastre administrative, habar nu avea de adâncimea ineficienţei organigramelor statului, mult prea dramatic date pe mâna incompetenţei răspândite de politizările succesive din aceşti 30 de ani.

Semne au fost destule, sub pandemie, în cadrul funcţionării DSP-urilor, dar ele au fost trecute cu vederea câtă vreme interesul politic a fost să nu extindem prea mult testările. Dar acum interesul (umanitar, nu politic) este să nu lungim prea mult campania de vaccinare. O asemenea lălăială ar conduce sigur şi la turbulenţe politice.

Poate fi necesara reformă administrativă gândită rapid şi, apoi, operaţionalizată la fel de rapid? Da, dar sub riscul de a proiecta o administraţie şi mai ineficientă. După părerea mea, exact aşa se va întâmpla şi prevăd că finalul anului următor va însemna şi demisia lui Klaus Werner Iohannis. Prevăd alegeri prezidențiale anticipate în condițiile în care nu vom fi atins nici măcar pragul de 40 la sută în imunizarea populației. ÎCCJ vede cu ochiul liber că avem restrângeri de drepturi care nu au fost introduse prin lege, cum cere Constituţia, dar decide fix pe dos, ca şi cum aceste restrângeri ar fi venit prin lege. Statul paralel ar putea asigura ritmul necesar al vaccinării? Să o facă dacă poate, altminteri va fi „judecat” a doua oară. Căci nu Dragnea l-a judecat prima oară, ci Curtea Constituţională.