Ieri, de la tribuna parlamentului, fostul președinte Traian Băsescu a negat vehement existența vreunui protocol de colaborare DNA-SRI aprobat de CSAT, în perioada celor două mandate ale sale.
Mai mult, a spus că stenogramele tuturor ședințelor CSAT sunt depozitate și la Guvern (în gestiunea prim-ministrului, oricare ar fi acela) și l-a somat pe Grindeanu să producă proba contrarie, făcând public orice astfel de protocol, dacă el există.
Dacă Băsescu nu minte cu obișnuita-i seninătate, teoria funcționării poliției politice secrete, a Binomului și a dosariadei dirijată de la Cotroceni, în folos propriu, de către fostul președinte (cu încuviințarea, ori chiar sub oblăduirea CIA), se transformă în scheme manipulatorii, lansate pe canale media, conform unor interese obscure.
Sau, mult mai grav, dacă astfel de protocoale au existat, sau încă mai există, ele s-au semnat în mandatul lui Klaus Iohannis, și au fost puse în operă sub guvernările Ponta-Cioloș, cu complicitatea Kovesi-Coldea.
În clarificarea acestei dileme ne împiedicăm (ca și în alte câteva cazuri extrem de controversate) de instituția… secretizării, cu toate gradele ei de siguranță: secret de serviciu, strict secret, secret de stat. Problema pune două semne de întrebare:
1. Cine, și conform cărei legislații decide în care dintre aceste grade se secretizare se încadrează un document, o acțiune, o strategie etc.?
2. Pot fi secretizate documente, acțiuni, strategii anticonstituționale, sau care contravin interesului național?
Apoi, după cum scrie la Legea de funcționare a CSAT și bine se știe, ”Consiliul lucrează în prezența a cel puțin două treimi din membri și adoptă hotărâri prin consens” (Art.2.1.), adică orice decizie se ia numai cu unanimitatea voturilor celor prezenți, sau, altfel spus, fiecare membru prezent la ședință are drept de veto. Prin consecință logică, un act anticonstituțional, sau care contravie interesului național, adoptat de CSAT este acoperit de solidaritatea (complicitatea?!?) tuturor membrilor votanți.
Suntem de acord, cred, că vor fi fiind, printre deciziile CSAT, și unele ce justifică intrarea în sertarul secretelor de stat și nu trebuiesc făcute publice. Ele pot ține de strategii militare, economice, diplomatice, poate chiar și politice. Justificarea și aplicarea lor ține numai de confirmarea/infirmarea în termeni istorici viitori, mai mult sau mai puțin îndepărtați. Dar noi trebuie să răspundem presiunii prezentului.
Iar această presiune, într-o chestiune ce ține de drepturile fundamentale și constituționale ale cetățeanului român, aflat în viață și în activiate azi, îl obligă pe Klaus Johannis, în calitate (și) de președinte al CSAT să convoace o ședință dedicată cercetării și clarificării acestei probleme.
Atenție! CSAT poate fi convocat de către președinte, ori de câte ori consideră necesar, dar și ”la inițiativa a cel puțin patru membri din componența prevăzută de lege.”(Art.1.2.). Așa încât, din punct de vedere legal, avem toate pârghiile pentru declanșarea mecanismului de risipit ceața…
Precizare:
Ziarul Cotidianul își propune să găzduiască informații și puncte de vedere diverse și contradictorii. Publicația roagă cititorii să evite atacurile la persoană, vulgaritățile, atitudinile extremiste, antisemite, rasiste sau discriminatorii. De asemenea, invită cititorii să comenteze subiectele articolelor sau să se exprime doar pe seama aspectelor importante din viața lor si a societății, folosind un limbaj îngrijit, într-un spațiu de o dimensiune rezonabilă. Am fi de-a dreptul bucuroși ca unii comentatori să semneze cu numele lor sau cu pseudonime decente. Pentru acuratețea spațiului afectat, redacția va modera comentariile, renunțînd la cele pe care le consideră nepotrivite.