PMP a avut parte de cea mai eficientă şi mai puţin costisitoare campanie electorală din istoria României post-decembriste.
Apariţiile televizate ale preşedintelui Traian Băsescu au fost gratuite. Televiziunile, şi cele pro, şi cele contra, au difuzat la nesfârşit intervenţiile preşedintelui de facto al PMP, iar multe dintre dezbateri s-au învârtit în jurul faptelor şi vorbelor acestuia.
PMP a investit ni;te bani în blugii şi în pantofii Elenei Udrea, şi în lecţiile pe care aceasta le-a luat pentru a şti cum trebuie să sară cu paraşuta fără să se accidenteze. Au mai costat puţinele deplasări prin ţară ale activiştilor PMP şi cele câteva afişe electorale montate în intersecţii şi pe după blocurile gri.
Campania PMP nu ar fi avut efect dacă partidul condus de Traian Băsescu şi de Elena Udrea nu ar fi primit un sprijin consistent din partea partidului care a scos mândria din român, convingându-l că el este buricul pământului. Din dorinţa de a îngropa PNL şi PDL, dar şi pentru a nu pierde obiectul muncii politice până la alegerile prezidenţiale, PSD a dus o campanie susţinută împotriva cuplului Băsescu-Udrea, care a fost, de fapt, o campanie în favoarea partidului celor doi. Fără PSD, PMP-ul ar fi fost la fel de anemic ca toate celelalte formaţiuni politice din România cărora le lipsesc structurile din teritoriu. Şi, deci, forţa care să-l ajute să treacă pragul electoral.
Pentru serviciile electorale făcute de partidul lui Victor Ponta, Traian Băsescu şi Elena Udrea ar cam trebui să treacă pe la casieria PSD.
