BBC scrie despre noul Centru Vechi al Bucureştiului

BBC Travel oferă turiştilor străini o imagine nouă a Bucureştiului, vorbind laudativ despre renovarea Centrului Vechi, despre vestigiile de aici, dar şi despre statuia de un gust îndoielnic de pe treptele Muzeului Naţional de Istorie şi făcând o bună reclamă câtorva localuri din zonă.

De regulă, turiştii nu oferă capitalei României, Bucureşti, decât o privire în trecere, în drumul lor către destinaţii mai vestite din Transilvania, Bulgaria sau Istanbul. Părerea tipică despre oraşul (şi depăşită acum) este că e dărăpănat şi murdar şi că nu este mare lucru de văzut decât arhitectura grandomană a fostului dictator Nicolae Ceauşescu. Poate că merită o şedere de o noapte, dar atât.

Acum însă pot fi mai multe motive de a mai zăbovi, consideră BBC. În ultimul an, autorităţile au finalizat procesul de renovare zonei istorice a Bucureştiului, Centrul Vechi, adăugând un element urbanistic care lipsea înainte: un cartier pietonal fermecător, cu suficiente locuri de distracţie pentru a te ţine ocupat o zi şi cu suficiente baruri şi cluburi pentru a te asigura că nu vei dormi.

Renovarea Centrului Vechi nu a fost o întreprindere uşoară, luând aproape un deceniu, după un început agonizant, în care macaralele şi buldozerele au înţepenit aici mai mulţi ani. Primăria şi companiile de construcţii s-au certat din cauza banilor şi acuzaţiilor de corupţie, precum şi din cauza modului în care urmau a fi relocaţi rezidenţii săraci din zonă, inclusiv familii de romi. Între 2007 şi 2011, Centrul Vechi era o zonă în care nu aveai unde merge, cu un iluminat public prost şi găuri în caldarâm acoperite cu panouri de lemn.

Plimbaţi-vă însă acum pe aceste străduţe înguste într-o seară călduroasă de vară şi acele zile vor părea foarte departe. În timp ce unele clădiri sunt încă într-o stare proastă, aşteptând proprietari cu buzunare pline şi visuri mari, străzile sunt frumos pavate, ornate cu decoraţii excentrice, cu anticariate, librăriii şi teatre şi cafenele, baruri şi cluburi la fiecare parter al clădirilor. Într-adevăr, Centrul Vechi pare să fi depăşit orice aşteptare.

Centrul Vechi, cum arată şi numele, se află în prima zonă locuită a Bucureştiului. Cele mai vechi clădiri datează din secolele XV şi XVI, când oraşul a început să ia locul altor centre, precum fostele capitale Curtea de Argeş şi Târgovişte, pentru a deveni principalul centru urban al Valahiei. În secolele XVIII şi XIX, zona a devenit un centru manufacturier, unde îndeletnicirile erau pielăria şi fierăria. Perioada recentă nu a mai fost atât de bună. Dacă Centrul Vechi a supravieţuit planului grandios al lui Ceauşescu de a rade de pe faţa pământului cât mai mult din Bucureştiul vechi şi de a construi noua capitală socialistă, zona a decăzut într-o mahala. Multe dintre investiţiile acelei perioade au mers către nordul oraşului. Ceauşescu nu s-a preocupat de centrul istoric şi multe dintre clădirile vechi au fost folosite pentru a adăposti familiile de romi. Toate acestea s-au schimbat când valoarea istorică şi geografică a centrului a fost recunoscută, în urmă cu zece ani.

Începeţi plimbarea pe Strada Franceză, în partea de sud a Centrului Vechi, unde se pot vedea ruinele fostei Curţi Domneşti şi ale fostei Biserici Domneşti. Curtea era reşedinţa domnitorilor munteni, inclusiv al nemilosului tânăr Vlad Ţepeş, care mai târziu a inspirat romanul „Dracula”, al lui Bram Stoker.

Municipalitatea are planuri ambiţioase pentru Curtea Domnească, incluzând construirea unui centru de conferinţe şi un muzeu, iar zona este încă în construcţie. Dar pentru modesta sumă de trei lei vă puteţi plimba prin camerele prăfuite şi să vedeţi rămăşiţele excavate ale fostei Curţi. Există şi o foarte fantomatică statuie a lui Vlad Ţepeş în mijlocul complexului. Biserica de aici este cea mai veche din Bucureşti, datând din 1546, de pe vremea domnitorului Mircea Ciobanu. Intrarea este gratuită, iar frescele sunt cele originale, din secolul XVI.

Îndreptaţi-vă paşii spre nord, pe străzi deosebite precum Covaci şi Smârdan, sau pe mai convenţionala Şelari. Multe dintre clădiri sunt din secolele XIX şi XX şi au plăcuţe cu informaţii despre când au fost construite şi despre cum au fost folosite. Spre limita nordică a Centrului se află cea mai deosebită şi cea mai mică biserică, Stavropoleos, construită în 1724. Deşi biserica este înconjurată de cluburi şi baruri, păstrează o aură mistică. Uitaţi-vă înăuntru la frescele încântătoare şi la iconostasul sculptat.

Columna lui Traian

La 100 de metri la vest se află Muzeul Naţional de Istorie, o opţiune bună pentru o zi ploioasă, în special pentru cei pasionaţi de istoria romană. Înăuntru este o replică gigantică a Columnei lui Traian din secolul II (originalul se află la Roma), construită în onoarea împăratului care a cucerit teritoriul actualei Românii şi a supus tribul antic al dacilor, aici aflându-şi originea românii. Într-adevăr, numele România a fost adoptat care recunoaştere a legăturilor istorice cu Roma.

Împăratul Traian primeşte o prezenatare de vedetă de pe treptele muzeului, sub forma celei mai atrăgătoare, într-un mod îndoielnic, statui moderne a unui împărat roman. Aici, un Traian de neînduplecat este prezentat nud ţinând o lupoaică curios de rigidă pe braţele sale. Fotografiaţi statuia – în scurta sa viaţă de doar un an a devenit cel mai fotografiat simbol al Bucureştiului.

Restaurante şi distracţie

Pe lângă istorie, Centrul Vechi este plin de mâncare şi băutură. Dacă căutaţi bucătărie românească, încercaţi Caru’ cu Bere, o berărie de secol XIX lângă Biserica Stavropoleos, în special pentru mâncăruri precum sărmăluţele cu mămăligă. Nu vă speriaţi de ’’hangiţele’’ îmbrăcate în haine populare care mai erup în numere aparent spontane de cancan în unele seri; bucătăria clasică este cea mai bună din zona. Faceţi o rezervare.

Mâncarea turcească şi din Orientul Apropiat este la modă acum în Bucureşti şi unul din locurile care oferă un kebab imens şi farfurii cu humus este Divan, unde chelnerii în costume otomane impresionează mulţimea. Încercaţi să veniţi între orele tradiţionale de masă, pentru a prinde un loc liber pe terasă.

Barurile, cafenele şi cluburile sunt fără numar. Epicentrul acţiunii este pe strada Smârdan, dar pe orice stradă este o opţiune fie mai cofeinizată sau mai tare. Atelier Mecanic, de pe strada Covaci, este mai relaxant decât multe altele, cu o mulţime vorbăreaţă care vine aici pentru decorul de atelier, dar şi pentru cafeaua foarte bună şi scotch-urile single malt.