Belarus. Ceauşescu ar fi făcut la fel?

Azi, Belarus este o junglă. Nu e nici măcar o situaţie de război civil acolo. E un măcel al animalelor mari (fidelii lui Lukaşenko) contra vietăţilor mici (demonstranţi, opoziţie, cei care vor alegeri noi, nefraudate).

Cadeţii şcolilor militare sunt întrebaţi dacă sunt gata să-şi împuşte părinţii ca să salveze ţara.

În celule cu cinci paturi sunt ţinuţi câte 30 de deţinuţi arestaţi în timpul demonstraţiilor.

Ţara nu are aliaţi în Occident. E un satelit al Moscovei, iar Putin nu are soluţie mai bună decât Lukaşenko. Oricare alta ar aduce riscul unei mişcări politice prooccidentale.

Noi, în 1989, eram un satelit pe care Moscova l-a vrut un pic mai reformat. Am zbughit-o spre Occident imediat ce URSS s-a autodizolvat. Am avut acest noroc. Adevăratul miracol nu a fost 1989, ci 1991, când Gorbaciov a rămas fără Rusia, Ucraina şi Belarus. Atunci, Belarus a jucat cartea naţionalismului? Nu prea. A jucat cartea unei dictaturi personale. Mai apoi, Rusia a îngăduit acest joc. A urmat un naţionalism „la cheie”, dar cheia era la Moscova.

După 30 de ani (noi am stat sub tirania personală a lui Ceauşescu 25 de ani), populaţia s-a revoltat, iar dictatorul a decis să-şi spele mâinile în sângele poporului nesupus. Nu toată ţara e revoltată. Doar o minoritate a ales să rişte puşcăria de dragul eliberării de tiran.

Moscova nu are parteneri occidentali pentru rezolvarea crizei. Occidentalii au uitat de raţiunile umanitare care i-au determinat să pună capăt crizei ex-iugoslave? Spaţiul ex-iugoslav nu era vecinătate strategică a Rusiei. Dacă ar interveni în forţă, ar fi casus belli. Media occidentală ascunde atrocităţile regimului Lukaşenko.

Ceauşescu ar fi procedat la fel doar dacă Gorbaciov l-ar fi susţinut. Norocul nostru că nu l-a susţinut. Noroc că nu ne-am revoltat înainte de a fi lăsat din braţe de Moscova, în fapt.

Când s-au strâns semnături pentru contracandidaţii lui Lukaşenko în alegeri, s-au format cozi de cinci kilometri la corturile electorale ale acestor candidaţi. Atunci a început tiranul să pregătească fraudarea alegerilor. Nu înainte de a-i aresta pe aceşti contracandidaţi. Femeile belaruse au avut cojones. Au candidat în locul soţilor lor. Lukaşenko n-a trecut şi la arestarea lor. Ceauşescu ar fi purces şi la acest gest?

Să fim cât de cât recunoscători că mămăliga a explodat abia când fitilul a fost aprins de Gorbaciov.