Vineri seara, înainte de congresul UDMR, încă se făceau scenarii şi încă se negocia. Sunt convins că pe măsură ce liderii Opoziţei au mărit oferta, de partea cealaltă, Traian Băsescu şi PDL au plusat şi ei. Cu un oarecare ghinion chiar vom afla ce au promis şi unii, şi alţii!
De mirare este însă că liderii Opoziţiei, deşi duşi cu vorba de câteva săptămâni, inclusiv vineri seara, au rămas să facă protocolul politic şi la congresul de sâmbătă şi să continue şirul de momele şi bezele la adresa UDMR. Culmea este că au rămas cu buzele umflate şi un pic caraghioşi. Nici măcar nu şi-au dat seama în ce s-au băgat. Au aplaudat sincer şi au înghiţit în sec când asistenţei şi premierului român (mă rog, un soi de premier!) li se intona imnul maghiar (deşi Emil Boc nu se afla în Ungaria şi nici într-o reuniune maghiaro-română la nivel de state).
Cei trei tineri reprezentanţi ai Opoziţiei româneşti au trecut pe lângă un târg spectaculos! Cel puţin aşa cred ei. Chiar şi comentatorii cred că USL a ratat o ocazie de a câştiga UDMR de partea unei noi majorităţi. Cel puţin pentru o vreme, târguiala s-a dus pe copcă. Maghiarii din România rămân de partea puterii. Ce-ar fi însemnat trecerea lor de partea Opoziţiei? O catastrofă! Preţul pe care USL ar fi trebuit să-l plătească ar fi fost dramatic. Asta ca să nu spun înrobitor. O nouă majoritate parlamentară cu UDMR ar fi deschis USL drumul spre putere cu nişte timp înaintea alegerilor. Dar românii şi România ar fi plătit cu cedări greu de pus pe hârtie. Asta ar fi însemnat încă nişte paşi spre fundul prăpastiei spre care se îndreaptă politica românească! Vă daţi seama cât de uşor ar fi bifat UDMR toate cererile (indiferent care ar fi fost acestea!)? Şi ce forţe politice improvizate ar fi preluat puterea de la grupul politico-financiar care este PDL-ul? Mai clar spus, o schimbare de macaz a UDMR ar fi pricopsit România cu o Uniune crudă, nearticulată, fără un program clar şi fără să fi traversat complet purgatoriul Opoziţiei. Juneţea echipei aduse la putere de iepurele UDMR (ieşit numai din pălăria negocierilor) ar fi adus peste ţară altă oaste de demnitari flămânzi. Şi am fi trăit alţi ani de încropeală politică!
Ce vreau să spun? Că o alianţă USL-UDMR ar fi întrerupt procesul de consolidare a abia născutei uniuni social liberale. Or, rămânerea UDMR ca piesă de sprijin a regimului Băsescu obligă USL la o veritabilă salahorie politică. Trebuie să construiască un proiect solid, cu adevărat câştigător. Refuzată de UDMR, Opoziţia este obligată să se înhame la un proiect de ţară şi de prestaţie politică. Ori scoate 52-53%, ori crapă! Construcţia şi coerenţa rămân singurele porţi prin care ar putea ajunge la putere.
La capătul unui asemenea parcurs, UDMR chiar nu mai contează.
