BlackRock: Globalizarea a murit, trăiască reglobalizarea

”Globalizarea s-a terminat” și avem nevoie de ”un nou proiect”, fără dezechilibre financiare care să ducă la inegalități și cu economii locale care să aibă grijă de angajați, scrie CEO-ul BlackRock, Larry Fink, pentru Financial Times, într-un articol care pare să semene cu programul ”Build Back Better” cu care Partidul Democrat din SUA a pierdut alegerile – o retorică găunoasă pe care nimeni dintre specialiști nu o vede pusă în practică, dar care să sune suficient de bine pentru ca cei care au suferit de pe urma globalizării să accepte încă o doză din același medicament.

”Răspunsul este că nu trebuie să urmeze nici globalism și nici protecționism, ci un amestec: piețe deschise cu obiective naționale și cu gândul mereu la muncitori”, scrie Larry Fink.

”În nucleul acestui model sunt piețele de capital, unde oamenii pot investi în acțiuni, obligațiuni, infrastructură, totul. De ce? Pentru că piețele sunt cele mai potrivite pentru a transforma creșterea globală în bogăție locală – chiar dacă nu s-a întâmplat mereu așa în cursul istoriei.

În perioada globalizării, banii au produs profit în alte părți ale lumii, fără a aduce beneficii acasă. Vrem ca, în continuare, capitalul să poată circula liber, pentru a urmări orice oportunitate. Însă trebuie ca țările să poată canaliza mai mult din capitalul pe care îl investesc.

Într-un model mai național, piețele canalizează investițiile cetățenilor în afaceri locale și infrastructură. Profitul se va întoarce acasă și-i va ajuta pe oameni să aibă locuințe, educație, pensii. Cetățenii vor alimenta creșterea propriei țări și vor deține o parte din această creștere.

Primul pas? Oamenii trebuie ajutați să devină investitori. Guvernele regândesc acum pe cine ar trebui să ajute piețele. Vreme de decenii, piețele i-au ajutat pe cetățenii cei mai bogați și instituțiile cele mai mari. Acum, țările își democratizează piețele, recunoscând faptul că muncitorii din fabrici pierduți în era globalizării pot deveni și ei investitori. Spre exemplu, Japonia a început să încurajeze la nivel fiscal investițiile în fondurile de pensii.

Crearea investitorilor este primul pas. O piață are nevoie și de locuri în capitalul să fie pus la treabă.  Este greu să te asiguri că acest capital este pus la treaba pe plan intern, iar în Europa asta a dus la probleme politice și economice. Dacă este blocat în birocrație, capitalul nu poate aduce profit. Acum, în UE operează 27 de sisteme legale. Chiar dacă te pricepi să gestionezi relația cu această birocrație, vei ajunge la prima linie electrica abia la 13 ani după ce ai investit într-o companie energetică din UE. Dacă vrei să investești în inteligență artificială în UE, la toata birocrația de mai sus se mai adaugă un strat. Rezultatul este paralizia. Europenii economisesc de trei ori mai mult din veniturile lor decât fac americanii, însă investesc un procent mult mai mic.

Dar lucrurile se schimbă și în Europa. Exista tendința îndepărtării barierelor care țin capitalul pe loc: mai puțină birocrație în materie de inteligență artificială, aprobări mai rapide, un singur cadrul de reglementare în loc de 27 și, cel mai important, o singură piața a investițiilor. Daca aș fi politician european, asta ar fi prioritatea mea.

Desigur, extinderea piețelor nu ar rezolva totul. Financiarizarea economiei poate duce la inegalități. Așa a arătat primul proiect al globalizării: o bogăție uriașă distribuită inegal. Acum avem un al doilea proiect al globalizării – o reglobalizare construită nu doar pentru a genera prosperitate, ci pentru a avea grijă de oamenii si locurile care au fost lăsate în urma de prima globalizare.