Bruxellesul cere, Berlinul plătește. Până când?

Președintele Franței și cancelarul Germaniei vor să dea un nou impuls relației dintre cele două țări, un lucru care s-a văzut în timpul vizitei la Berlin a președintelui Macron, pe 23 iulie. Însă între Franța și Germania rămân multe motive de fricțiune. Relația dintre Merz și Macron este fără îndoială mai bună decât cea pe care președintele Franței a avut-o cu cancelarul Olaf Scholz, însă divergentele dintre interesele naționale și viziunile despre Europa sunt evidente.

Una dintre divergențe ține de ”autonomia strategică” a UE dorită de Franța. Germania, care nu deține arma nucleară și a avut o relație militară foarte puternică cu Statele Unite, dorește să prelungească această dependență, cu toate costurile suplimentare cerute de administrația Trump, pe care Germania le va finanța prin îndatorare. Berlinul insistă ca NATO să rămână în centrul apărării europene, fără a fi înlocuită de umbrela nucleară franceză.

Urmează apoi proiecte militare europene în care Franța și Germania par să se comporte mai degrabă ca niște competitori, nu parteneri. Este cazul proiectului unui avion multirol european de generația a șasea, pentru dezvoltarea căruia Parisul cere conducerea și la nivel intelectual, și la nivel industrial. Italia nu cooperează în acest proiect, preferând Marea Britanie și Japonia pentru a dezvolta un avion de generația a șasea.

O problemă majoră ține de politica energetică a țărilor care sunt motorul UE. Franța produce 70% din electricitate în centrale nucleare și face un lobby puternic pentru ca sectorul nuclear să fie catalogat de UE drept unul ”verde”, pentru a primi subsidii mari. Pe de altă parte, Germania a renunțat total la energia nucleară în 2023 și se bazează pe gaz, energie eoliană și solara pentru a produce electricitate. Deși cancelarul Merz nu a văzut cu ochi buni renunțarea la energia nucleară, nu s-a opus acestui pas decisiv și continuă lobby-ul pentru ca energia nucleară să nu fie considerată verde.

Cancelarul Merz a venit cu inițiative precum ”Made in Germany”, încercând să atragă investiții de la cele mai mari companii din țară, însă Germania suferă de mai bine de trei ani de hemoragie de capital, o țară în care s-au pierdut în ultimul an nu mai puțin de 100.000 de locuri de muncă în industrie. O cauză principală a acestei boli a economiei germane este legată de energie, de dependența de sursele regenerabile instabile și de importurile de gaze de peste Ocean, mult mai scumpe decât gazele din Rusia importate înaintea războiului din Ucraina.

La aceasta se adaugă o altă durere de cap pentru cancelarul Merz – bugetul european pentru perioada 2028-2034, care va fi cu circa 80% mai mare decât actualul cadru financiar de șapte ani. Majorarea cu circa 750 de miliarde de euro se datorează alocării a minimum 100 de miliarde de euro pentru războiul prin procură din Ucraina și a 650 de miliarde de euro pentru subvenționarea proiectelor ”verzi” – o modalitate de a ține sub perfuzie o economie eco artificială. O creștere atât de mare a bugetului UE nu va putea fi suportată decât prin contribuții mult mai mari ale statelor membre. Germania este principalul contributor la bugetul UE (în actualul cadru financiar, Germania ofera UE 30 de miliarde de euro anual și primește doar 14 miliarde). În noul cadru financiar multianual (așa cum a fost oferit presei de Comisia Europeană), Germania ar trebui să contribuie cu 50 de miliarde de euro anual. Poate fi considerată o sumă mică raportată la PIB-ul Germaniei, care urmează să se împrumute cu 90 de miliarde de euro în 2026 doar pentru a cumpăra arme. În plus, Germania are loc pentru a se îndatora, având o datorie publică de circa 65% din PIB. Este mult sub cea a Franței, care se apropie de 115% din PIB.

Cancelarul Merz, ca și președintele Macron și președinta CE Ursula von der Leyen par să fi căzut de acord că relevanța Europei depinde de consolidarea puterii la Bruxelles, nu în capitalele europene. Actualul buget al Germaniei se bazează pe îndatorare, după eliminarea dispozițiilor constituționale care interzic îndatorarea excesivă. Cancelarul Merz va investi capital fictiv în economie și va avea în acest fel și banii pe care să-i pună la dispoziția Bruxellesului.

Există însă o opoziție puternică în Germania față de îndatorarea excesivă și contribuțiile masive la un buget european tot mai mare. Această opoziție, care vine și din interiorul Uniunii Creștin Democrate a lui Merz, poate afecta relația aparent apropiată dintre cancelarul de la Berlin și președintele Macron. Dilema unui buget european de aproape două ori mai mare nu poate fi rezolvată decât prin noi taxe europene și contribuții naționale tot mai mari. Pentru a trece peste opoziția națională, guvernele pro-europene pot încerca să elimine dreptul de veto pe bugetul UE, prezentând conflictul din Ucraina ca argument suprem pentru un val de îndatorare a țărilor lor. Aici, calea președintelui Macron și a cancelarului Merz ar putea fi blocată nu de neînțelegerile dintre ei, ci de opoziția tot mai puternică din propriile țări – Frontul Național al Marinei Le Pen și Alternativa pentru Germania a lui Alice Weidel.