Buni de plată pentru o criză fabricată de SUA și Rusia

Secretara de presă a Casei Albe și-a schimbat brusc ”narațiunea” și susține ca invazia rusă în Ucraina nu mai este ”iminentă”. ”Am spus asta. Cred că și alții au spus asta, însă nu o mai facem, deoarece cred că am trimis un mesaj pe care nu doream să-l trimitem, și anume mesajul că știm că președintele Putin a luat deja o decizie”, a spus Jen Psaki, în fața reporterilor, pe 2 februarie.

Casa Albă încearcă să paseze vina, susțin jurnaliștii americani, insistând pe faptul că Psaki declara că ”alții au spus” ca invazia rusă este iminentă. CNN, o televiziune apropiată de administrația Biden, arată că, ”săptămâna trecută, regimul de la Kiev a fost nemulțumit că Psaki a descris ca ”iminentă” o invazie rusă. Inclusiv președintele Zelenski nu a fost de acord cu această afirmație și a spus că aceste declarații creează panică și probleme economice”. ”În străinătate este sentimentul că e un război in Ucraina. Nu e cazul”, a spus Zelenski, la finalul săptămânii trecute.

Ucraina s-a distanțat și mai mult de Casa Alba pe 1 februarie, când ministrul de Externe de la Kiev a declarat că ”Ucraina este gata să negocieze cu Rusia în orice tip de format, pentru a găsi o soluție diplomatică la un conflict militar care durează de opt ani”.

Declarația amintită a Casei Albe vine la o zi după ce președintele Vladimir Putin a spus că Rusia nu plănuiește o invazie în Ucraina, dar Statele Unite încearcă să arunce Rusia într-un conflict armat cu Ucraina, iar apoi vor să folosească asta drept pretext pentru izolarea economică și diplomatică a Rusiei.

”Cel mai important obiectiv al lor este să împiedice dezvoltarea economică a Rusiei”, a spus Putin. ”Ucraina este doar un instrument pentru atingerea acestui obiectiv. Pot să o facă în mai multe moduri, precum prin atragerea noastră într-un conflict militar și apoi să-i forțeze pe aliații lor din Europa să ne impună sancțiuni dure, sancțiuni care sunt discutate acum în Statele Unite”.

Declarația lui Vladimir Putin a fost făcută în timp ce Senatul american dezbate ceea ce jurnaliștii de peste Ocean numesc „mama tuturor sancțiunilor”. ”Sper că, în cele din urma, vom găsi o soluție, deși nu este ușor, înțelegem asta”, a mai spus Putin. ”Desigur, nu sunt pregătit să vorbesc astăzi despre ce va fi”, a mai spus președintele rus, care, săptămâna trecută, a primit răspunsul scris al Statelor Unite la propunerile de tratat de securitate făcute de Rusia, unde principala clauză este oprirea extinderii NATO și retragerea forțelor și a tehnicii militare americane din statele est-europene membre NATO.

Pasul înapoi făcut de administrația Biden poate semnala că Statele Unite și Rusia se apropie de o soluție negociată în spatele ușilor închise. Această interpretare este susținută de poziția Ucrainei, care acum este dispusă să negocieze ”în orice format cu Rusia”. Cu alte cuvinte, regimul de la Kiev se teme că puterile occidentale negociază soarta Ucrainei direct cu Rusia, în timp ce  Kievul este trecut pe linie moartă, motiv pentru care încearcă să revină la masa negocierilor chiar și în varianta neacceptată în ultimul an de Statele Unite – negocieri directe între președinții Zelenski și Putin.

Criza văzută din Rusia

Schimbările de poziție ale Casei Albe, ale Pentagonului, ale președintelui Putin și ale diplomațiilor rusă și americană îi fac pe analiștii ruși de orientare liberală să favorizeze două dintre multele variante de interpretare ale ”războiului ciudat” dintre SUA și Rusia.

Site-ul rus grani.ru, de orientare liberală, deseori critic la adresa regimului Putin, prezintă următoarele șase variante de interpretare:

1.       Putin se pregătește să cucerească Ucraina și a impus în mod deliberat un ultimatum imposibil de acceptat de către Vest;

2.       Pentru că a simțit că Occidentul este hotărât să impună Rusiei sancțiuni foarte dure, Putin a abandonat operațiunea militară (sau a amânat-o sine die);

3.       Putin nu a pregătit nicio invazie, ci doar a încercat să joace la cacealma și să șantajeze Vestul;

4.       Putin a blufat însă a căzut în propria capcană, fiind acum nevoit să lupte, pentru a salva aparențele;

5.       Criza din Ucraina a fost creată artificial de Statele Unite, iar Putin a căzut în această capcană;

6.       Criza este reciproc avantajoasă pentru Statele Unite și Rusia, care vor ajunge la un acord dorit de ambele părți.

Ultimele două variante de interpretare sunt cele mai plauzibile, susțin jurnaliști și sociologi ruși, citați de site-ul amintit.

Într-un podcast intitulat ”Cum era să ajungă Rusia într-un război cu Ucraina”, sociologul Konstantin Gaaze și jurnalistul Andrei Perțev consideră că întreaga dispută a pornit nu din Ucraina, Rusia sau din Europa de Vest, ci din Statele Unite. Gaaze și Perțev susțin că administrația Biden a ”fabricat” un ”non-război mic din care să iasă victorioasă”, pentru a distrage atenția de la mai multe probleme (împotmolirea planului de trilioane de dolari Build Back Better, retragerea din Afganistan, rata criminalității și imigrația în creștere, inflația care lovește Statele Unite, posibila implozie a bursei, dacă Federal Reserve va lua măsuri antiinflaționiste), probleme care ar duce mai mult ca sigur la pierderea majorității în Senat și Camera Reprezentanților, la alegerile din noiembrie 2022. Faptul că o publicație apropiată de administrația Biden precum The New York Times a solicitat acces la corespondența ambasadei SUA în România privind afacerile lui Hunter Biden arată cât de mult este împins în corzi președintele Biden.

Pentru a porni acest ”non-război”, statul profund american s-a folosit de portavocile din presă, susține jurnalistul rus Ilia Barabanov, fost corespondent BBC la Moscova. Așa se face că, începând din toamna anului trecut, mari ziare și agenții de presă din SUA au început să scrie despre agresiunea „iminentă” a Rusiei, folosind doar surse din serviciile de informații și fără a se baza deloc pe corespondenții lor la Moscova sau la Kiev. Asta explică lipsa de reacție a Kievului la aceste semnale de alarmă, câtă vreme regimul ucrainean știa că nu există riscul unei invazii.

La Kremlin, aceste avertismente venite de la portavocile serviciilor SUA și susținute tot mai mult de oficialii de la Washington au dus la ideea ca unui bluf american să i se răspundă cu un bluf rusesc. Moscova a încercat să câștige cât mai mult dintr-o criză fabricata la Washington și, ca la poker, a pretins că are chintă roială, a impus un ultimatum de Securitate cuprinzând toată lista de dorințe a Rusiei începând din anii 1990 și până acum, totul în ideea că Rusia nu are nimic de pierdut, câtă vreme nu Moscova a produs întreaga mizerie, mai susțin ziariștii ruși. Ei atrag însă atenția că, intrând în acest joc, președintele Putin este obligat să nu facă pași mari înapoi, pentru a nu pierde susținerea politică internă și pentru a nu crea „disidențe” la vârful puterii, unde personaje importante, precum Nikolai Patrușev (secretarul Consiliului de Securitate) sau Serghei Șoigu (ministrul Apărării) pot încercă să se impună ca succesori ai președintelui.

Europa va ieși cea mai șifonată în urma acestei crize fabricate la Washington și Moscova

UE vorbește despre ”autonomie strategică”, însă criza ucraineană a arătat că UE este impotentă și dezbinată la nivel geopolitic. Discuțiile la nivel înalt SUA-Rusia din ultimele luni au fost tot atâtea umilințe pentru UE, pentru că acolo s-a discutat despre securitatea Europei, peste capul Europei.

Uniunea Europeană riscă un scenariu similar cu „finlandizarea”, dacă nu va găsi minimum de unitate de acțiune în aceste momente. Iar primele semnale ale acestei evoluții vin nu din relația cu Rusia, ci din relația cu China. Atunci când, amenințate cu sancțiunile Beijingului, marile companii germane fac presiuni asupra guvernului de la Berlin să tempereze politica externă a Lituaniei vorbim tot despre o formă de „finlandizare” a Europei, în special a statelor mici din UE.

Se adaugă falia dintre Germania și hinterlandul său central și est-european. În timp ce țările europene dependente economic de Germania (inclusive România) investesc în apărare și în relația cu Statele Unite, Berlinul pendulează între poziția pro-Moscova și o mult mai nuanțată poziție pro-americană. Aceste realități, inclusiv refuzul Berlinului de a permite Estoniei să reexporte arme germane în Ucraina, inclusiv ocolirea Germaniei de avioanele britanice care transportau arme în Ucraina nu trebuie să treacă neobservate în România, Polonia sau Ungaria, țări dependente economic de Germania.

UE va ieși șifonată din disputa fabricată de Rusia și SUA și la nivel economic. Dacă se va ajunge la aplicarea sancțiunilor împotriva Rusiei, Europa va avea cel mai mult de suferit, câtă vreme legăturile economice, energetice cu Rusia sunt mult mai puternice. O analiză realizată de Rabobank arată că este foarte probabilă o dublare bruscă a prețului grâului (Rusia și Ucraina asigură 24% din exporturile mondiale de grâu și 50% din cele de floarea soarelui). Prețul îngrășămintelor chimice va exploda (Rusia a suspendat deja exporturile de azotat de amoniu pentru următoarele doua luni, iar Lituania a blocat exporturile de potasiu ale Belarusului) și mai mult în cazul impunerii unor noi sancțiuni.

Prețul gazelor naturale (cu Rusia deținând peste o treime din cota de piață europeană) poate ajunge la niveluri mult peste cele aproape insuportabile astăzi la nivelul consumatorilor. Statele Unite încearcă să-și suplimenteze exporturile (profitabile) de gaze naturale lichefiate spre Europa, însă negociază în acest sens și cu Qatarul. Este unul dintre motivele pentru care administrația Biden a declarat că va oferi Qatarului statutul de ”aliat major non-NATO”. Analiștii sunt uluiți de-a dreptul, pentru că emiratul Qatar este apropiat de regimul iranian și a fost ani de zile vizat de o blocadă economica impusă de Arabia Saudită, Egipt, Emiratele Arabe Unite. În plus, exportul de gaze lichefiate din Qatar spre Europa ar trebui să treacă prin zone marcate de instabilitate, ceea ce ar ridica mult prețul acestor gaze.

”Europenii trebuie să se pregătească repede pentru o nouă lume, o lume în care va fi pusă sub semnul întrebării inclusiv suveranitatea și securitatea europenilor. Nu mai trăim în vechea ordine liberală, în care regulile trebuiau respectate și unde cei care le încălcau erau pedepsiți. Trăim acum într-o ordine nouă, în care la forță se răspunde tot cu forță”, avertizează fostul diplomat portughez Bruno Macaes, într-un articol publicat de revista Time.

”Statele Unite trebuie să se gândească dacă își permit să-și reducă prezența în Europa înainte ca la Bruxelles să fie creată o contragreutate la Rusia. Pivotarea SUA spre Asia ar putea să mai aștepte, până când se va găsi o soluție la criza europeană.

Sancțiunile economice pot influența modul în care Kremlinul își planifică acțiunile în următoarele luni, poate chiar câțiva ani de acum încolo, însă sancțiunile nu vor reuși să schimbe întreaga dinamică. Ordinea mondială actuală șchioapătă, iar SUA trebuie să decidă cum să o schimbe cu noi aranjamente. Preferă să ajungă la un mare târg cu Moscova, prin care să-și împartă Europa? Sau preferă să încurajeze și să sprijine dezvoltarea unui pol european care să contrabalanseze Rusia?

Oare Biden ar trebui să participe la summituri fără rezultat cu Putin sau să se așeze la masă cu UE și Marea Britanie și să discute despre cum Europa poate deveni un actor suveran în politica externă și de securitate? Pentru mine, alegerea pare simplă, însă mi se pare frustrant că evităm discutarea chestiunilor politice mai ample. Ezitând să facă asta, Europa îi lasă pe alții să-și asume rolul de reformatori și inovatori. Supercontinentul eurasiatic se remodelează sub ochii noștri”, scrie Bruno Macaes.